TOLO.RO
TOLO.RO
Gînduri înainte de o cursă istorică » La Londra, Lidia Șimon devine singurul atlet care va alerga 5 maratoane olimpice
vineri, 3 august 2012, 1:34
Gînduri înainte de o cursă istorică » La Londra, Lidia Șimon devine singurul atlet care va alerga 5 maratoane olimpice
De Mirela Neag, Cătălin Tolontan și Raed Krishan (foto)
Lidia și Liviu Șimon locuiesc undeva în nordul Londrei, dincolo de Woodgreen. Aici, orașul e încurcat ca un labirint etnic și social tuns după capriciile Zeului Noroc.
Pe o stradă, micile localuri vînd 10 variante de cafea, de la „white americano” la „mocca”, iar oameni cu laptopuri stau dincolo de geamurile înalte și calde. Doar două străzi alături, băieții cu mușchi sprijină clădirile rupte în două.
„Într-o zi, Lidia alerga și cîțiva băieți din ăștia s-au luat de ea”, povestește Liviu, soțul atletei. „A trecut prin grup și a mers mai departe, ei au înjurat-o și au schițat că se iau după ea. Am instruit-o să nu răspundă”, se îmbățoșează Liviu, adăugînd relaxat „Dar nu știu dacă au mai apucat s-o vadă cînd a continuat să alerge”.
Căpitanul și musul corabiei
De fapt, bărbatul cu voce, alură și poftă de mîncare de ardelean e grijuliu pînă la sufocarea prăzii sale. Liviu e soțul, antrenorul, căpitanul, biciclistul, bucătarul și musul acestei corăbii în care Lidia Șimon a urcat pe vremea cînd avea 10 ani și de pe care acum, ajunsă la 39 de ani pe care-i va împlini în curînd, nu vrea să se dea jos, spre perplexitatea admirativă a sportului mondial.
Într-o stație la nord de Pădurea Neagră, o femeie așteaptă autobuzul.
Este singurul sportiv din istorie, bărbat sau femeie, care se pregătește să ia startul la al cincilea maraton olimpic.
„De mult am vrut să stau aici, sus”
Lidia se uită pe geam, în fața autobuzului roșu supraetajat, „de multă vreme îmi doream să stau sus într-un autobuz englezesc”. A călătorit în toată lumea, doar că n-a alergat maratoane polare, și, după o viață de comis-voiajor al efortului, are o sacoșă de mici gînduri neîmplinite, ca acest autobuz care se leagănă ca o cămilă.
Antemergător fără girofar, Liviu bagă pedale ca iepurele din desenele animate. Părul, urechile și tricoul îi flutură în vînt.
„Nu s-a obișnuit nici acum cu circulația pe invers. Mai urcă pe trotuar, mai cade”, rîde Lidia. „Acesta e ritualul de dimineață, de două săptămîni, de cînd am ajuns la Londra, ca să mă pregătesc pentru Olimpiadă. El mă urmează cu bicicleta, iar eu vin cu bus-ul sau, de cele mai multe ori, în alergare. Fac 7 minute”.
Lidia rememorează durerile, sacrificiile și ceea ce o duce înainte. O legendă a maratonului, Şimon n-a uitat cum a alergat cu fractură de bazin la zece luni după naşterea din 2002, stînd apoi 5 luni cu o centură de magnetoterapie în jurul șoldului
Nu e invincibilă și nu e lipsită de dubii. Are frici și nostalgii. Și, ca fiecare dintre noi, se întreabă cît rost are ceea ce a trăit și ce face acum.
Femeia cu distanțele în ea
Pentru alergători, orașele, întîmplările zilei și aproape toată curgerea faptelor se măsoară în metri sau minute. Precizia e înmărmuritoare.
Coborîm din autobuz și facem un experiment. Lidia, cît e de aici pînă acolo, la intersecția străzilor? 670 de metri. Continuăm discuția și verificăm cu pasul. Cam 660 – 670 de metri!!! Nu greșești nici la distanțe mai mari? „Nu. Știu de fiecare dată, chiar dacă sînt pe pistă sau în Disneyland, cît străbat și în cît timp”.
E ca și cum panglica nesfîrșitelor curse s-a înfășurat pe dinăuntrul ei, mereu și mereu, pînă cînd această femeie de 45 de kilograme, avea 48-49 în mod normal, a ajuns ea însăși un mosor al propriului efort, țesut în inul amintirilor aspre.
Are o poftă nebună să vorbească despre ea.
„Nici un atlet cu 4 maratoane olimpice și doar eu cu 5” Lidia Șimon
Începe cu durerile. Continuă cu durerile și va încheia tot cu durerile.
„La maraton te doare și părul din cap” Lidia Șimon
O oprim și o întrebăm de unde știe că e singurul atlet care va lua startul la 5 maratoane olimpice. În lumea recordurilor, durerea are nevoie de un purtător nobil. „Presa americană mi-a spus. Sînt ceva atleți cu 3 maratoane la 3 Jocuri, nici unul cu 4 și eu cu 5”.
„Asta dacă pornesc aici, la Londra”, adaugă ea, băgîndu-ne în ceață. Cursa e duminică, ce se poate întîmpla? Ridică din umeri, e atît de subțire că nici măcar un fluture de pe treningul Asics al României nu ar simți că și-a ridicat claviculele cu gestul totul-e-posibil.
„Uitați-vă la Paula Radcliffe cît de mult și-a dorit să participe la al treilea maraton olimpic și n-a reușit” Liviu Șimon
„Să termin în primii 10”
Ne îndreptăm spre terenul unde aleargă. E mult spus parc. O alee care ocolește o zonă de plimbare a localnicilor, un traseu de un kilometru și multe amintiri despre durere.
– Lidia, ce vrei de la acest maraton?
– Să termin în primii 10. Ar fi formidabil pentru mine. Organismul nu mai e același, eu însămi nu mai am puterea pe care o aveam cîndva. Lumea atletismului și spectatorii de maraton mă recunoșteau pentru forța din partea a doua a cursei și pentru finiș. Faptul că nu mă mai ajută corpul la fel mă determină să schimb și tactica. Nu e simplu, dar e dorința mea să alerg aici și să termin cursa.
– Ți-e teamă de asta?
– Nu teamă, ci rușine. Urăsc să abandonez maratonul. Urăsc asta!
„Dacă abandonezi, te obișnuiești așa”
– Nu e cam mult cînd spui ură?
– Vă explic de ce. E parte a psihologiei puțin cunoscute a alergătorului de distanțe mari. Întîi că, dacă abandonezi te obișnuiești cu gîndul. Și tentația va reapărea în celelalte curse, în momentele cele mai grele. În al doilea rînd, eu suport greu rușinea. Prefer sîngele din pantofi decît rușinea.
„Cînd am abandonat maratonul olimpic de la Atena îmi venea să mă dau jos din autobuzul sportivilor care ne întorcea de la cursă pentru că mi se părea că nu merit să fiu acolo” Lidia Șimon
– La Londra cum e traseul?
– Greu, foarte greu. Ruta maratonului olimpic are 120 de curbe. Unele sînt de 90 de grade. Doar startul și finișul sînt cît de cît drepte. Și există cîteva porțiuni foarte înguste. M-am închinat cînd le-am văzut.
Se depărtează pe alee și face trei pași de rac. Trage cu vîrful pantofului o urmă. „Uite cam așa de înguste. Cît o alee. În viteza și în înghesuiala aceea va fi periculos”, descrie ea.
Fără concesii de paradă
Liviu o urmărește sprijinit de bicicletă. Relația lor pare mișto. Oricum, sarcinile sînt împărțite, asta e clar. Dacă urmărești atent discuția, vezi că Lidia vorbește la persoana întîi plural cînd e vorba de casă, de copil și de întîmplări, dar își păstrează pentru ea singularul pentru „alerg, concurez, fac”.
Sînt antrenor și sportivă, însă de alergat aleargă ea! Fără concesii de paradă, pare a spune femeia care povestește.
– Și ce înseamnă curbele în economia cursei?
– Oooo! O diferență foarte mare. Te oprești din viteză, schimbi ritmul, presiunea se mută pe un alt picior. Piciorul de bază e cel de la interior, îl schimbi în momentul alternării curbelor. Gîndiți-vă că totul se face la o viteză mare și pe o stare de oboseală în care simți „atracția pămîntului”.
„Sînt cumva tristă că finișul nu va fi pe stadion. Pentru un maraton olimpic, stadionul e mai potrivit decît Palatul Buckingham” Lidia Șimon
„Am alergat cu fractură de bazin”
– Ce lași în urmă, Lidia?
– Mai multe întrebări. Unele sînt inutile, de altfel. Mă întreb, de pildă, cum ar fi fost dacă toată viața mea nu aș fi forțat limitele. Multe accidentări și suferințe mi-au venit de aici. De pildă, m-am încăpățînat să alerg foarte repede după nașterea din 2002. Alergam și mă durea. N-am știut ce am. S-a dovedit, mai tîrziu, că am alergat cu fractură de bazin. Tot după naștere, tiroida și-a alterat funcțiile și mi s-a prăbușit sistemul imunitar. Explic așa, pe înțelesul meu și al tuturor.
– Și ce-a urmat?
– La 10 luni după naștere alergam și terminam maratonul de la Chicago cu fractură de bazin, fără să știu. Erau dureri îngrozitoare. Mereu am lucrat pe oboseală și pe durere. Am fost la analize și mi-au găsit fractură completă la pelvis și două fisuri.
– Atunci ai stat.
– Da, a fost cea mai lungă și grea pauză din viața mea de atletă. Am stat 5 luni cu o centură de magnetoterapie în jurul șoldului. Și în fotoliu ședeam cu greu. Doar așa s-a fixat osul. Apoi a urmat abandonul de la Olimpiada de la Atena, după 15 kilometri de dureri.
Vor să afle ei întîi
„Cînd am vrut să mă dau jos din autobuz”, dă ea din umeri, la adresa neputinței de atunci. Fluturii nu se urnesc.
Nu vrea și nu vrem ca discuția să se încheie. De ce-și dorește cu atîta putere discretă să vorbească? Am observat asta la din ce în ce mai mulți sportivi. E mai mult decît o împărtășire a sacrificiilor pe care le fac.
Își doresc ca lumea să afle. Da, așa e.
Dar mai e ceva. Într-un fel, vor să înțeleagă ei înșiși, vor să-și confirme că ceea ce fac are un sens, că după 25 de ani de alergare la limita umanului, mosorul amestecat cu durere s-a făcut viață cu sens.
Convenim să continuăm mîine. Acum îi dă drumul la antrenamentul printre garduri, pe aleea care înconjoară cîmpul sec de iarbă.
A început ploaia. Continuăm mîine. „Îi interesează pe oameni întîmplările mele?”, întreabă Lidia Șimon.
Nu știm.
calin • 3 august 2012, 2:07
Da! Ne intereseaza in mod deosebit intamplarile tale si ale tuturor sportivilor romani! Sunteti un model exceptional de ambitie si motivatie pentru toti si din pacate aflam prea putine informatii despre voi!
Succes la olimpiada!
Ne intereseaza foarte! • 3 august 2012, 2:44
Ne intereseaza foarte, mai mult decat orice, acum!
Fara porcariute progresam impreuna !
Ruxandra • 3 august 2012, 6:12
da, pe oameni ii intereseaza intamplarile Lidiei. sunt veritabile, adevarate si exemple de viata. ar trebui sa le stie cat mai multi. eu chiar am transmis-o prietenilor de pe facebook si le-am scris asa:
„urmaresc ce scrie Tolontan de la Londra si are niste relatari foarte misto vis-a-vis de sportivii despre care scrie sau pe care-i intervieveaza. nu sunt niste cronici sportive seci, ci povestiri despre viata si despre acea „singuratate a alergatorului de cursa lunga”, despre sportivii cu fricile si sperantele lor, despre agonie si extaz. ultima chiar e despre o alergatoare de cursa lunga, Lidia Simon. si e tulburatoare. bravo, Tolo!”
si da, bravo Tolo, si multumesc.
Ruxandra
Relu • 3 august 2012, 7:24
Superb articol! Cata durere si suferinta, ambitie si speranta se afla in sufletul acestei fete minunate. Maratonul este cea mai grea proba din istoria jocurilor olimpice, si totusi la 39 de ani aceasta fata reuseste sa participe la al cincilea sau maraton olimpic. Este ceva extraordinar.
Mult succes Lidia! Si trebuie sa arati tuturor ca poti, si eu cred ca poti si nu cred ca vei abandona aceasta cursa, ba mai mult cred ca vei fi acolo intre invingatori, indiferent daca vei fi sau nu pe podium.
Multa bafta Lidia!
Mihai • 3 august 2012, 7:38
Bafta Lidia, credem in tine!!!
Catalin: te-ai gandit sa promovezi sportul adevarat(fara gigisme si etc) inafara de Olimpiada ?
T • 3 august 2012, 7:56
Ii intereseaza.
ispas octavian • 3 august 2012, 7:57
cea mai iubita si respectata atleta de maraton din Japonia
felicitari si mult succes
Valentin • 3 august 2012, 8:21
Da, evident ca ne intereseaza. Iti tinem pumnii stransi,Lidia!
Dan • 3 august 2012, 8:33
Fara cuvinte…
vlad • 3 august 2012, 8:44
da, ne intereseaza si multumim ca ni le impartasiti si multumim pentru efortul pe care il faceti.
Mult succes la cursa
Razvan • 3 august 2012, 9:03
Da, pe mine ma intereseaza aceste intamplari si povesti.
vlad • 3 august 2012, 9:15
Ne intereseaza, da. Chiar daca suntem putini, neprofesionisti, dar am terminat un maraton, intelegem durerea. Iar durerea noastra de finisheri in 3 ore jumate, o inmultim cu 100, si intelegem prin ce treci. Si stim ca, precum in nici un alt sport, creierul isi bate joc de sportiv. Il minte, il amageste, il ispiteste.In general, atunci cand picioarele au puterea sa ignore creierul si sa faca ce vor ele se numeste „a gandi cu picioarele”. Pe scurt, prostie. La maraton insa se numeste eroism. Bafta Lidia!
Lili • 3 august 2012, 9:16
Ar trebui sa ne inclinam cu totii in fata oamenilor cu adevarat mari ai Romaniei.De prea multe ori media nici nu aminteste de ei. Jurnalul de stiri are 15 minute din care 14.30 despre fotbal si 30 secunde din alte sporturi. Dar cand vine Olimpiada ne aducem aminte de ei si aflam despre sacrificiile lor de a ajunge acolo sus unde se canta imnul!
Mult succes Lidia! Si tuturor sportivilor romani la fel!
Viorel • 3 august 2012, 9:35
Felicitari acestor sportivi adevarati, din pacate foarte putin mediatizati pe la noi. Multumim pentru articol!
Vali • 3 august 2012, 9:45
Singur ca ma interesaza. De mult asteptam articolele despre maratoniste. Vreau sa stiu cand se trezesc, ce mananca, cum se recupereaza, cat dorm, cat alearga, cum se antreneaza, tot ma intereseaza 🙂
Bafta multa!!!
Run, Lidia, run! • 3 august 2012, 9:53
[…] Catalin Tolontan in ”Suport greu rușinea. Prefer sîngele din pantofi” – Gazeta Sporturilor – […]
neophitus • 3 august 2012, 10:00
Te iubim Lidia! Suntem interesati de oameni deosebiti, de oameni care sa fie modele! Suntem incantati sa auzim povesti in care succesul a fost atins cu multa munca, pentru a fi motivati la randul nostru sa luptam! Traim intr-o lume in care cuvantul „succes” a fost inlocuit de „noroc” si „bafta”, dar adevaratii invingatori stiu ca efortul real si sustinut este cheia pentru o reusita veritabila. Poti iesi ultima, pentru noi nu conteaza acest lucru ci faptul ca ai ajuns atat de departe, alaturi de modul in care ai facut-o, cu multa munca si corectitudine! Doamne ajuta in tot ceea ce intreprinzi!
Gabi • 3 august 2012, 10:09
Ne intereseaza si ne motiveaza ! Multumesc..
mira • 3 august 2012, 10:25
Da, ma intereseaza si citesc cu respect si recunostinta de a fi reprezentata – ca natiune – de oameni seriosi, dedicati, sinceri altruisiti care ofera o alternativa si un exemplu fata de circul politic intern! Multumesc tuturor si felicit gazetarii! Succes acestor minunati ambasadori!
Dana • 3 august 2012, 10:30
Sa va dea Dumnezeu sanatate .
MC2 • 3 august 2012, 10:53
Super @Vlad! 🙂
sburlea • 3 august 2012, 11:08
Da! Da! Da!
Pe mine si pe cei apropiati mie ne intereseaza cu adevarat de Lidia. Si de Alin. Si de Razvan. Si de Camelia. Si de Sandra. Si de Catalina. Si de fetitele Power Praf. Si de absolut toti sportivii care si-au castigat cu truda locul la JO.
Din pacate, habar nu prea avem de sport, bag seama. Citim 365 de zile / an despre fotbal si avem senzatia ca sintem experti in sport. Bullshit, Habar nu avem, de-adevaratelea. Iar mai rau este ca atunci cand vrem sa stim, nu prea gasim ce sa citim.
In final, multa bafta!
Monel SABOU • 3 august 2012, 11:15
Cu siguranta sunt multi care vor sa afle povestea Lidiei. Imi amintesc cu placere faptul ca, in urma cu 17 ani, am alergat pentru prima data impreuna cu ea la un antrenament in Piatra Arsa. Acum cand rememorez imi pare o vesnicie. Lidia este un exemplu demn de urmat. Sa-i ajute Dumnezeu sa termine maratonul olimpic de la Londra cu un timp si o clasare asa cum isi doreste.
Multa bafta!
gigel • 3 august 2012, 11:18
-in sfarsit si alceva decat becali, dragusanu si alti cocalari….
Propun un an sa nu se mai vorbeasca de hahalelele astea si sa vedeti ca mor de foame…..
orin • 3 august 2012, 11:20
nu va fi usor, asta e sigur.
noi, romanii, iti uram multa bafta!
sorin • 3 august 2012, 11:26
Clar ca ne intereseaza!!! Este extraordinar sa avem ocazia sa citim amanunte din viata CAMPIONILOR!!! MULT SUCCES si sa aveti parte de sanatate si fericire in viata, doamna Simon!
mihai • 3 august 2012, 11:43
Da, Cataline .. spune-i ca ne intereseaza. Si ca-i tinem pumnii si va fi tot una de-a nostra, indiferent ce se va intampla.
oldvic • 3 august 2012, 11:46
Duminica vom avea (noi romanii) un campion unic in lume. Omul care a luat parte la 5 maratoane olimpice. Ce transformers, ce terminator… Succes la finis, Lidia! Vivat LIDIA GALACTICA! Dominus tecum benedicta tu in mulieribus!
arno • 3 august 2012, 11:49
Bineinteles ca ne intereseaza povestea unei sportive senzationale!
Lidia Simon, suntem toti cu sufletul alaturi de tine!!
Cornel Z • 3 august 2012, 12:04
Ne interesează Lidia!
Sunteţi eroii noştri şi vă iubim!
fanulumocanu • 3 august 2012, 12:09
Mi-au dat lacrimile… Fara vanitatea absolut necesara competitorului, oamenii astia ar trece foarte usor drept sfinti.
marius • 3 august 2012, 12:10
Bine`nteles ca ne intereseaza povestile despre oameni adevarati! ce sa ne intereseze mizeria din politica romanesca ?!
carmen • 3 august 2012, 12:23
Mult succes Lidia!
ion • 3 august 2012, 12:28
Buna ziua!Dle Tolontan, mai vii de-acasa cu articole din astea. S-au mai bine zis, asa sta bine Tolontanului. In rest , ghinion peste tot. Multa bafta la sportivii romani in continuare , esti singurul ce poti sa le-o spui prin vorbe si nu scris.
zoli • 3 august 2012, 12:39
Da, da, vrem mai mult.
Mulțumim tolo că aduci la lumină acești sportivi.
Svejk • 3 august 2012, 12:44
Felicitari,domnule Tolontan,pentru scrierile de la si despre Olimpiada.Se vede ca,totusi,jurnalismul sportiv de la noi nu a cazut intru totul in tabloidizare si ca mai sunt oameni care isi respecta meseria si stiu cum ce si cand trebuie scris.
Florentina • 3 august 2012, 13:02
Da, ne intereseaza.
Multa, multa bafta.
constantin • 3 august 2012, 13:22
BAFTA! Si-ti multumim pentru tot ce ai facut in acest sport dur. Dl. Tolontan sa ne aduca la cunostinta cat mai multe momente din viata Lidiei, dar si a altor sportivi romani care si-au sacrificat tineretea pe altarul sportului.
Irina • 3 august 2012, 13:36
da, ii intereseaza!
Cristi • 3 august 2012, 13:42
Superb articol. Vrem mai multe de felul acesta !
Ovidiu • 3 august 2012, 13:45
Cand am inceput sa citesc materialele lui Catalin de la Londra, nu am inteles de ce a abandonat sa se mai refere la schimbarile politice de acasa. Mi se parea ca arde cosmelia si ca el se piaptna in vantul englezilor. Acum nu mai vreau sa recitesc nici macar materialul despre Alin, Ciutacu si Badea, mi se pare ca a picat ca o pata neagra pe foi albe, curate, de caiet de teme nou, de premiant. E bine din cand in cand sa mai simti si gustul normalitatii in ziare.
ceina • 3 august 2012, 13:45
Da! ne intereseaza! Cata modestie e in aceasta mare doamna!! Ca si in cazul tuturor celor care au ajuns la Olimpiada. Pacat ca sunt promovati atat de putin! Va tin pumnii in marea cursa. Atat Lidiei cat si Pusei!!!
Bafta!
Codrin • 3 august 2012, 13:46
Frumos. Da, Catalin, sportivii romani isi doresc ca lumea sa ii cunoasca, sa afle despre efortul ei, fie ca inving sau pierd. Sportivii nostri olimpici sunt oameni adevarati, care au multe de spus. Gazeta ii descopera in 2012, doar pentru ca aveti o echipa buna trimisa la Londra. E tarziu, e extraordinar de tarziu. Nu e rau deloc ca ati reusit sa descoperiti voi, un ziar de sport, ca avem sportivi mari, si ca puteti scrie despre ei, si ca povestile lor pot fi extrem de interesante, emotionante si frumoase. E rau faptul ca o faceti incredibil de tarziu, incredibil de putin si o sa va ia muuuult timp sa reparati ceea ce ati stricat prin promovarea unor gunoaie din fotbalul de prima liga, patroni, jucatori, conducatori de cluburi, etc. Plus pitipoancele din dotare.
E bine ca mai scrieti si chestii utile, dar o data la patru ani nu inseamna mare lucru. Poate continuati si dupa Olimpiada, totusi…
Alin • 3 august 2012, 14:28
Multumim Lidia ca existi!Mult succes!
Cristi • 3 august 2012, 14:41
Multa bafta Lidia!
Ioana • 3 august 2012, 15:28
Ii intereseaza Lidia, ii intereseaza. Iti tinem pumnii!
Suporter Roman • 3 august 2012, 17:22
Da, sigur ca ne intereseaza! Ma bucur enorm de mult ca, macar in perioada Olimpiadei, putem citi multe articole despre SPORT (si nu despre fotbal). Bravo tuturor sportivilor romani participanti, indiferent de performantele de la Olimpiada! Imi pare rau ca fetele si baietii de la canotaj pleaca deja acasa…Ar fi trebuit sa ramana si sa se bucure de atmosfera Olimpiadei, sa ii sustina pe ceilalti sportivi! Merita acest lucru si cred ca i-ar fi motivat si mai mult pentru concursurile viitoare! Eu, una, le multumesc din suflet tuturor sportivilor! Traiesc la mare intensitate fiecare competitie in parte!
catalin • 3 august 2012, 17:32
Bafta, Lidia! Iti tin pumnii!
Iulius Hoffman • 3 august 2012, 18:53
Alearga Lidia , alearga pentru tine in primul rand!!!
Te respect pentru ca ai curaj sa participi la 39 de ani!Asta spune
infinit de multe lucruri mici dar foarte importante!
Multumesc ca mi-ai ridicat moralul!
Succes la cursa!
Gunti • 3 august 2012, 19:15
Da Lidia ne intereseaza! Te iubim. Bravo