«Mama» P&G a lu’ Alina, o lăsați să iasă afară?

Cum a transformat o multinațională, la Londra, o idee frumoasă într-un exces și alte povești cu sponsori nerăbdători

marți, 31 iulie 2012, 1:12

Cum a transformat o multinațională, la Londra, o idee frumoasă într-un exces și alte povești cu sponsori nerăbdători

De Cătălin Tolontan și Raed Krishan (foto) (Din Londra)

ExCeL, complexul cu nume de soft, e, de fapt, un mall de săli, cel mai mare și mai dur pe care l-am văzut vreodată.

Dintr-o stradă centrală, lată de peste 30 de metri și lungă de aproape un kilometru, se despart săli de-a stînga și de-a dreapta. Aici se dispută scrima, judoul, boxul și halterele. Sălile sînt spaţii pătrăţoase, amenajate în hale în care s-au montat tribune pe schele metalice și scaune de plastic. E complet nearătos și profund funcţional.

Cînd totul se va termina… dar nu e nevoie să se termine pentru că Olimpiada e și un uriaș tîrg. Nu întotdeauna cel mai reușit.

Seraiul în care au ascuns-o pe Alina
Procter&Gamble a adus la Londra mamele cîtorva sportivi români, parte a unei campanii deștepte și emoţionante, intitulată “Mulţumesc, mamă!”.

Numai că, în absenţa oricărei opoziţii, corporaţiile, ca și guvernele, ca și media, nu știu să se oprească. P&G a chemat-o luni, a doua zi după cîștigarea medaliei de argint, pe judoka Alina Dumitru în oraș, la clădirea special închiriată de marele producător de de toate. Și a băgat-o într-un program infinit mai lung decît cel comunicat iniţial.

A fost, de fapt, o dulce răpire comercială. Și pentru că deseori mai mult înseamnă mai puţin, iată care e eroarea P&G.

Nu P&G este mama sportivă a campionilor
Pretutindeni în lume, sportivii onorează obligaţiile către sponsori. Dar niciodată înaintea celor faţă de public. Toată media românească o căuta pe Alina și nu, nu e dreptul nici unei corporaţii să fie ea cea care să alcătuiască agenda, locul și momentul primei întîlniri dintre campioni și media!

P&G a băgat, în România, cîteva sute de mii de euro în această campanie, iar costurile deplasării mamelor au fost cele mai mici din toată operaţiunea.

În schimb, cetăţenii români au contribuit cu zeci de milioane de euro, în ani, la pregătirea sportivilor excepţionali din care s-a născut acest lot olimpic. Asta dacă tot vorbim de bani, deși, evident, există și alte perspective care ar arăta oamenilor de la P&G că au greșit.

Sportiv vorbind, Procter, sau orice alt partener olimpic, nu e mama Alinei Dumitru și nici a unui alt campion român!

Omega a schimbat clasamentul
Lista erorilor sponsorilor Olimpiadei este mult mai mare. Omega, producător de ceasuri și sponsor tehnic al Olimpiadei, a dat duminică, în gala de dimineaţă de la haltere, o “chiflă” care a schimbat ordinea podiumului la femei, categoria 86 de kilograme.

Din cauza unei neconcordanţe tabela electronică, o sportivă din Polonia a ratat ultima ridicare și “a terminat pe locul 7 în loc de 6”, după cum îmi spune un jurnalist polonez, amuzat și nu prea.

“Nu e vorba despre o eroare umană, ci despre faptul că Omega nu e obișnuită să lucreze la concursurile de haltere, iar oamenii lor de la tehnic, oricît de buni ar fi, nu au rutina concursurilor și nu cunosc în detaliu regulile sportului”, spune un român din Federaţia Internaţională de Haltere.

“We are proud to accept only Visa”
Și companiile fast food din lista sponsorilor, Coca-Cola și McDonald’s, au fost criticate.

Monopolul Coca-Cola nu te lasă să alegi din prea multe băuturi pe stadioane și în săli, iar implicarea mai multor vedete ale sportului în promovarea McDonald’s a fost criticată de către o listă de alte vedete, în frunte cu Jamie Oliver.

Mai mult, nicăieri în zona olimpică nu poţi plăti decît cu carduri Visa sau cu cash. “We are proud to accept only Visa”, scrie la toate tarabele de pe arene sau din jurul lor, indiferent dacă vînd cîrnaţi, sandvișuri sau mere și banane.

Excese
Pînă la urmă, povestea nu e despre erori. Sponsorii Olimpiadei nu doar că investesc bani, dar fac și lucruri care îmbogăţesc aerul Jocurilor. De pildă, sînt într-o continuă competiţie cu media în materie de creativitate. Ei promovează acţiuni, idei și un anume spirit. Sloganurile lor fac bine străzilor Londrei. “The crowd is my only drug”, “Mulţimea e singurul meu drog”, sună campania creată de TBWA Londra pentru GlaxoSmithKline.

Deci nu e o istorie despre parteneriate, pentru că oamenii înţeleg că aceste Jocuri costă, deși nimeni nu li le oferă gratis. Totalul încasărilor din bilete depășește și cea mai mare contribuţie a vreunui sponsor olimpic.

Așadar nu e despre bani, ci despre excese pe bani.

Comentarii (9)Adaugă comentariu

Tudor  •  31 iulie 2012, 5:14

D-le Tolonton,
Cu regret iti spun: Nu mai exista sport de performanta fara sponsori, cam de mult! Iar sponsorii ca P&G pun conditiile lor, pe banii lor! Trebuiau sa nu accepte aceste conditii si sa-si caute alti sponsori cu alte conditii care sa va satisfaca!. Dar, din moment ce nu Gazeta Sporturilor a dat citeva sute de mii de euro in sponsorizare, agitatia D-voastra este cel putin bizara, mai ales ca apelati la spiritul nationalist citez „cetăţenii români au contribuit cu zeci de milioane de euro, la-la-la si iar LaLa! Pai cetatenii romani au contribuit, nu Gazeta sporturilor, iar cetatenii sa nu mai contribuie daca asta este „off”-ul cel mare! Si de fapt nu „cetatenii” contribuie, ci Guvernatii DAU ca si cum ar fi buzunarul lor, nu buzunarul public, doar asa de „sanchi” ca sa dea „bine” la public!

Nu credeti ca lipsa unei economii puternice si a vointei politice ca Romania sa fie „altceva” capabila sa creeze „sponsori” este adevaratul motiv pentru care P&G si altii isi permit sa o faca?

Numai in Romania este cite un cioban imbogatit care-si permite orice, oricind, oriunde!, Dar din fabrica de armament falimentara de la Dragasani, puii din Moldova si speculatii cu terenuri, nu se paote naste un „sponsor” ca P&G.
In afara Romaniei, unde plagiatul se pedepseste si unde Presedintii de stat demisioneaza din respect pentru Instututia Prezidentiala, este lumea civilizata din care chiar D-Voastra D-le Tolontan nu vreti sa faceti parte si nu vreti sa o promovati in Romania!

Liviu  •  31 iulie 2012, 9:20

Bun articolul Catalin, inca mai exista oameni care inteleg ca sportivul, artistul, profesionistul intr-un domeniu nu trebuie sa isi subjuge viata si actiunile de zi cu zi campaniilor si monopolului impus de sponsori fie ca sunt corporatii fie ca sunt doar firme mai mici. Sa mai faci reportaje si foarte foarte multe fotografii. Il aveti pe Raed acolo care este tatic, de multe ori fotografiile lui fac mult mai mult decat articolele in cauza scrise de redactori!
Succes si sa scrieti bine si pentru bucuria sufletului celor care indura aerul conditionat din birouri!

Adi  •  31 iulie 2012, 10:10

Vad ca nu se spune nimic despre cei 2 nesimtiti colegi de trust cu tine care si-au permis sa jigneasca o campioana care si-a rupt mainile si picioarele pt Romania. Probabil o sa stergeti mesajul ca va supara adevarul.

Old Madre  •  31 iulie 2012, 11:01

categoria femei plus 86 kg nu exista la haltere.
o sportiva poloneza a terminat pe 7 la 53 de kg.
putina rigoare nu cred ca dauneaza.

Dan Pantelimon  •  31 iulie 2012, 11:04

Nici gand ca Alina sa renunte!
HAIDE ALINA!!!!!!!!!!!!!

fanulumocanu  •  31 iulie 2012, 11:26

Personal, vad reclamele “Mulţumesc, mamă!” de prost gust si nicidecum emotionante. Cand le vad pe mamele alea , parca le vad pe mamicile care-si fetisizeaza copii si care ajung sa se duca cu copii lor si la prima intalnire. In plus, poate ca reclamele astea pun in inferioritate mame extraordinare, mame obisnuite, care n-au copii olimpici dar care sunt ele „olimpice” .
Daca e sa vorbim de merite, mi se pare grotesc ca un parinte sa bage capul in poza de glorie a copilului. Totusi, sunt parinti care simt nevoia sa-i sparga in cap oua baiatului care a ajuns prim ministrul Romaniei.

ana  •  31 iulie 2012, 11:26

Daca si in ce masura au jignit-o e discutabil, pe mine personal m-a deranjat comentariul ei legat de referendum inainte sa aud reactiile mult blamate. Daca „nu se baga” cum a spus ea atunci sa nu comenteze daca a fost sau nu a fost la vot…atat de simplu. Cat despre maini si picioare rupte si le rupe in primul rand pentru ea, pentru ca ii place si castiga din asta, mult sau putin e discutabil – dar pana la urma sunt platiti din bugetul de stat la care contribuim noi toti din veniturile noastre pe care nu le putem compara cu cele din majoritatea statelor europene. Si pentru ca noi toti contribuim avem parte de o bucurie in momentul in care urca pe podium, dar si bucuria asta nu se poate compara cu a ei

gelu  •  31 iulie 2012, 12:14

Nu-i chiar asa. P&G este printre putinele companii mari care investesc foarte mult la noi in tara contribuind la cresterea PIB-ului. Au o fabrica preluata la Timisoara si inca una facuta de la zero in Ploiesti.Ca sa nu mai vorbesc de biroul din Bucuresti care are cateva sute de angajati. P&G este printre cei mai importanti angajatori, chiar si in perioada de criza. Ei au spijinit mereu sportul (campaniile Gilette de exemplu) si sunt de admirat pt asta. Oricum prefer ca sportivii romani sa fie ajutati de un sponsor care face detergenti,sampoane sau pampersi, decat unul care produce mc’hamburgheri sau „acid sulfuric” (coca cola).

Delia  •  1 august 2012, 15:19

Ce ma surprinde pe mine este ca faceti comentarii negative legate de sponsorii Jocurilor Olimpice iar pe fundalul articolului ruleaza o reclama platita de Dedeman care sponsorizeaza si el Jocurile Olimpice.

Comentează