Pe televizoarele din redacţie curg ştiri înspăimîntătoare. Titlurile sînt negre, fondul e galben sau roşu, roşul deschis şi galbenul şofran al călugărilor budişti, însă nimic nu e paşnic. Parlamentul îl suspendă pe preşedinte! Preşedintele îl demite pe ministrul de externe. Politicienii se ameninţă reciproc cu dosare penale.
joi, 5 iulie 2012, 3:05
Pe televizoarele din redacţie curg ştiri înspăimîntătoare. Titlurile sînt negre, fondul e galben sau roşu, roşul deschis şi galbenul şofran al călugărilor budişti, însă nimic nu e paşnic. Parlamentul îl suspendă pe preşedinte! Preşedintele îl demite pe ministrul de externe. Politicienii se ameninţă reciproc cu dosare penale.
Bărbatul de 43 de ani ţine în mîna stîngă un melc cu nucă, la Rue du Pain în Piaţa Floreasca se fac cei mai buni melci de la graniţa UE, „nu ştiu cînd voi mai apuca astăzi prînzul”, traversează hala Gazetei Sporturilor şi se opreşte o clipă, privind preocupat la televizor. Citeşte rapid titlurile de pe burtieră. Surîde.
Excelenţa Sa Martin Harris, ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii în România, cîntăreţ în corul bisericii şi fost rugbist de voie, de nevoie, „în şcoala scoţiană pe care am urmat-o eram 400 de băieţi şi vreo 18-19 echipe de rugby, aşa că toţi jucam”, s-a extras evenimentelor naţionale şi planetare în derulare şi a vorbit două ceasuri despre sport, despre copiii din Ferentari şi despre inspiraţia Jocurilor Olimpice de la Londra.
„Everyone’s Games”, spune tipul roşcat şi începe să explice. Prima parte a interviului cu ambasadorul o puteţi citi mîine în ediţia tipărită a ziarului. E scrisă de colega mea Luminiţa Paul, jurnalist care se pregăteşte pentru a cincea Olimpiadă a carierei sale.
Martin Harris ascultă întrebările Luminiţei despre Olimpiada londoneză şi răspunde într-o română îngrijită. Scoţianul rectifică din mers orice dezacord rostogolit la vale pe sub puntea dintre gînduri şi vorbe. Ne-a învăţat limba la Iaşi, îi plac munţii, oamenii şi „formidabilii sportivi olimpici şi paralimpici români pe care i-am întîlnit”.
Are un blog și trei fete, una dintre ele practică scrima şi, orice ar face, revine la Londra 2012 ca la teritoriul strălucitor unde sportul va educa puştii, nu doar pe cei britanici, ci şi pe cei care privesc sportul sau îl joacă aici, în România.
Îl privesc şi mi se amestecă în coşul pieptului mai multe senzaţii.
Deşi sîntem de aceeaşi vîrstă, ambasadorul pare mult, muuuuult mai tînăr, semn că noi, foştii pionieri, am fost nevoiţi să parcurgem un drum lung din şcolile din Berceni sau Titan pînă am devenit maturii osteniţi de azi, care discută despre noul director BBC, lumea digitală, „folosesc twitter ca să mă adresez unei comunităţi”, spune Harris, sport, religie, democraţie şi alte alea.
Adevărul e că, în lumea din care vine bărbatul deschis şi neobosit, doar twitter n-a existat. În rest, piciul scoţian a crescut alături de biserică, Parlament şi BBC. Poate de aceea are ceva din Peter Pan în felul în care vorbeşte despre „instruirea pe care orice copil o capătă prin mişcare. Sportul te învaţă să faci echipă cu ceilalţi, să cîştigi bine şi să pierzi bine„. Să cîștigi bine, dar și să pierzi bine, iată cum arată cel mai subtil mesaj al acestor zile.
Trecem dincolo de barajul televizoarelor. Părăsim redacţia ziarului şi ieşim în stradă. E o căldură mamă-mamă şi picamerele duduie pe „Dionisie Lupu”, sugrumînd traficul şi făcînd maşinile să ţîşnească precum în ultima şansă a vieţii lor.
În această atmosferă de Karachi, bărbatul parcă pluteşte, neatent şi fragil, ca mai toţi străinii poposiţi în România, despre care ai senzaţia că vor fi loviţi de prima circumstanţă locală, fie ea harababură sau răutate. E o îngrijorare inutilă pentru că traversează uşor spre „Jules Michelet”, strada din colţ.
Pe ultimii metri spre clădirea ambasadei recită primele versuri din Mioriţa, „o studiez acum”. Şi cum vi se pare? „Ştiu că uneori voi, românii, găsiţi Mioriţa destul de pesimistă, dar n-aş fi atît de sigur...”.
Echipa de la comunicare îi indică ferm ceasul. I se adresează cu „Martin”. A intervenit o întîlnire urgentă la ora 13, evenimentele se succed rapid în Parlament, la Guvern şi la Cotroceni. Nu sîntem buricul lumii, dar cei de la Foreign Office sînt cu siguranţă curioşi despre ce se întîmplă în partea aceasta de Europă de unde mereu a venit frigul, ca în romanele lui John Le Carré, of course!, preferatul Excelenţei Sale.
Martin Harris întîrzie intrarea prin clopotul de sticlă securizată de la intrarea în ambasadă. Vrea să mai adauge ceva: „Mă gîndesc uneori la sensul baladei… «Pe-un picior de plai / Pe-o gură de rai»… Cînd stai pe iarbă, pe piciorul de plai al munţilor, atunci îţi dai seama de ce n-a vrut ciobanul să fugă”. Ambasadorul întinde mîna şi zîmbeşte.
Prin geamurile mari ale clădirii tresar luminile colorate împrăştiate de girofarurile ştirilor TV. Ştiri despre cum să pierzi bine şi cum să cîştigi bine. Dincolo de ele, cît să-l răpească pentru două ore pe Martin Harris, vin, implacabile şi democratice, Jocurile Olimpice.
Gerg • 5 iulie 2012, 15:14
Bravo!
mety • 5 iulie 2012, 15:21
Frumos….mai ales in zilele astea…murdare 🙁
Marius B. • 5 iulie 2012, 15:37
Frumos, poetic si, evident, putin naiv. Daca va amintiti, va rog, campania electorala din UK in 2005, lucrurile stateau foarte diferit. Ambasa UK de la Bucuresti a fost in prim-planul luptei electorale. Vizele pentru romani au fost neoficial sistate pentru 6 luni, pana au trecut elegerile. Nici acum romanii residenti in UK nu sunt tratati ca europeni: procedurile sunt mai complicate si mai lungi decat in cazul cetatinilor din afara UE. Asa ca visatorul scotian care v-a vizitat azi ar putea face lucruri mult mai pragmatice pentru noi.
Mich • 5 iulie 2012, 17:06
da… sa pierzi bine. Exact asa cum a pierdut Timisoara cupa Romaniei nerespectandu-si adversarii prin iesirea de pe gazon la decernarea cupei, exact asa cum pierd an de an steaua si vaslui, echipe care prin vocea patronilor lor si in aplauzele presei arata cum e sa pierzi onorabil. La ora actuala in Romania pentru majoritatea oamenilor politici, din presa sau fotbal, conteaza nu comunicarea decenta si adevarul ci manipularea josnica fariseica.
ramona • 5 iulie 2012, 17:16
„Lucrurile mai pragmatice” despre care vorbeste prietenul nostru Marius B. trebuie sa le faca Romania pentru noi si nu strainii! Cat despre vizita ambasadorului UK la GSP, un gest foarte frumos…si un portret reusit.
Mihai • 5 iulie 2012, 17:44
Frumos articol domnule Tolontan. M-ai convins sa cumpar maine ziarul. In orice caz, astfel de interviuri sunt mai mult decat binevenite si ne arata ca presa scrisa nu a murit, inca, in Romania. Felicitari inca o data.
Mada • 6 iulie 2012, 0:14
Iertata fie-mi interventia dar nu mi se pare ca D-l ambasador arata mai tanar in comparatie cu D-voastra, D-le Tolontan. Cel putin nu in fotografia atasata articolului.
brod • 6 iulie 2012, 10:50
felicitări pentru articol! măcar aşa să mai respirăm un alt aer…
laurentiu • 6 iulie 2012, 11:15
Am citit si interviul din ziar si pot sa spun doar atit: ma bucur ca aveti rabdarea sa ridicati dialogul la un asa nivel!
kiddoffire • 6 iulie 2012, 11:17
tolo, vad ca toata lumea te lauda, mie mi se pare cam conventional portretul, cam diplomatic, dar te inteleg: simti nevoia ca in zilele astea murdare sa dai altceva cititorilor. Numai ca noi, in Romanica, nu sintem obisnuiti cu articole pozitive
Cătălin Tolontan • 6 iulie 2012, 11:20
kiddoffire: hai ca nu toate lucrurile au o legatura atit de complexa 🙂 pur si simplu am intilnit un om si am incercat sa va oferim perspectiva lui asupra Jocurilor Olimpice. Ca e frapant diferita de tensiunea de azi de la noi, de acord. Dar nici tensiunea nu e neaparat inutila cind si cind. E o discutie lunga.
Ambasadorul Marii Britanii explică de ce JO 2012 nu vor avea urmări economice nefaste: "Nu vom păţi precum Grecia, planul nostru e de durată" – InfoStiri.eu • 6 iulie 2012, 17:52
[…] Citeşte şi » Cătălin Tolontan: Portret de ambasador britanic în plină criză românească şi înaintea Olimp… […]
Dan • 7 iulie 2012, 13:09
Ha,ha,ha! Induiosator! Ma uitam pe CNN cum fostul PDG al Barkley’s Bank dadea explicatii unei „comisii” ( Sanchi!) de ce au mai facut ei niste miliarde in plus fata de cele permise! Domnule Tolontan nu suntem chiar toti idioti! Le pasa astora de Miorita… Ce sa-ti spun! Singura lor grija este cum sa mai aiba niste piete si sa mai faca niste bani! Democratia a murit in Vest de la asasinarea lui JFK ( singurul presedinte catolic-deci nu mason! ). O fi asta de care scrieti vreun poet,ceva! Dar tare ma indoiesc! Problema lor ( si a verilor americani) este ca le pleaca servitorul ( SPER!).
Seriale Online Coreene • 7 iulie 2012, 15:51
Mie imi plac britanicii foarte mult.
Mi-as dori sa ma mut la Londra.
Tagore • 7 iulie 2012, 20:46
„Stiri despre cum sa pierzi bine si cum sa castigi bine” sunt de-ale noastre,neaose,vrem stiri despre cum „sa traiesti bine”,pe-astea trebuie sa le imprumutam de la ei,ei stiu asta si ei au trecut prin ceea ce trecem si noi acum,nu trebuie sa ne speriem,nu crapa Europa,nu disparem de pe Harta Lumii,e o schimbare,necesara,e la mana noastra,de ce nu ni se permite sa ne reparam greselile,de ce trebuie sa fim obligati sa ne ducem crucea,a dus-o pentru noi unul dintre noi,hai sa fim din nou liberi,miroase a libertate,cel putin dinspre Parcul Tineretului,Tolea.
talpaiadului • 8 iulie 2012, 3:26
Frumos articolul, dar nu sunt de acord cu generalizarile referitoare la straini. Poate ca ei frapeaza prin „fragilitate” si „detasare” cand sunt vazuti in Romania, dar acelasi lucru se intampla in toate tarile in curs de dezvoltare, unde strainii sunt majoritatea turisti si diplomati, investitori, manageri, angajati la multinationale, consultanti, voluntari etc. Deci in general oameni educati si cu posibilitati materiale. Daca ii observati pe englezii de rand in tara lor s-ar putea sa constatati cu nu sunt chiar asa de fericiti si detasati.
talpaiadului • 8 iulie 2012, 3:39
@Marius B: „Scotianul visator” reprezinta interesele englezilor in Romania. Interesele Romanilor din Anglia sunt reprezentate de ambasadorul Romaniei la Londra.
zegrean • 8 iulie 2012, 11:54
al dracu` Basescu asta, i-a cumparat si pe astia.
revenind la un ton serios, cand toate marile puteri ale lumii ne spun ca au fost incalcate flagrant legile tarii, cand toti vorbesc, direct sau mai voalat, de lovitura de stat si dictatura de tip nazist, avem o problema.
deja nu mai e vorba de Traian Basecu, de a ne place ori nu de el, ci de apararea Statului de Drept in Romania.
ori, din acest punct de vedere, usl-ul aluneca vertiginos spre totalitarism, spre bolsevismul anilor 1933 cand cei care nu erau cu ei erau declarati dusmani ai poporului…. si ucisi.
dar ce se poate intampla mai departe, pt. cetatenii de rand? anularea ajutoarelor europene, credite pentru Romania cu dobanzi incomparabil mai mari, neintrarea in spatiul Shenghen, poate chiar excluderea din Uniunea Europeana, o inflatie galopanta in tara ( cursul leu-euro deja pare a nu mai putea fi stavilit) preturi necontrolabile, somaj si saracie absoluta.
si toate astea pentru ca usl vrea sa scape 5-7-10 puscariabile de litera legii. se merita?
nu mai e vorba de Basescu, nici de un om anume, dar incalcarea grava a Constitutiei si a regulilor democratice de catre usl, face ca lumea civilizata sa reactioneze dur.
trebuie sa ii oprim, cat inca se mai poate, pe acesti usl-isti inconstienti, trebuie sa revenim urgent la situatia de dinainte de tot acest balamuc, si apoi, cum e firesc, legal, fiecare ( de la Basescu la opinca) sa plateasca daca a gresit. dar in fata legii nu a liberului arbitru al lui Ponta, Crinutu-cutu, ori Voiculescu.
cum, nu ati aflat? de 10 zile cumparam energie scumpa de la Voiculescu, energie electrica pe care el o cumpara ieftin de la stat si o vinde scump…. tot la stat. se intampla de vre-o 10 zile.
nu e asa ca e magnific?
apropou, stiti de ce suntem noi saraci? nu din cauza Petrom, Sidex, Comtim si alte maruntisuri de acest gen, ci pentru ca Basescu a cumparat toate cancelariile occidentale, pe toti presedintii de state, tot Consiliul European ( ala care nici nu il baga in seama, mai tineti minte?) sa il apere pe el si sa ii injure pe Ponta si pe serbadul Crin.
vedeti, de aceea suntem noi saraci………….. unii cu duhul.
Grid • 8 iulie 2012, 14:52
Cătălin Tolontan, un tip de gazetar care în alte timpuri se numea Brunea-Fox. Totuşi este hazardad ca tuşele din portetul Ambasadorului să pară favorabile poporului nostru mioritic. În fond, reprezintă „perfidul Albion”, din păcate niciodată favorabil românilor.