TOLO.RO
TOLO.RO
În cîteva zile, directorul ziarului începe cea mai dificilă călătorie a vieții sale. Ovidiu Ioanițoaia se operează pe inimă. Se va întoarce să scrie aici. Un portret al lui și un fel de a face meseria de jurnalist.
“Viaţa îi iubește pe cei care o iubesc”, îi spune Radu Cosașu lui Ovidiu Ioaniţoaia în singurul interviu pe care scriitorul l-a acordat în ultimii ani. A ales un ziar de sport nu doar pentru că are rubrică aici, ci și pentru că “acesta a fost visul meu de mic, să devin cronicar de fotbal”.
joi, 15 martie 2012, 1:30
În cîteva zile, directorul ziarului începe cea mai dificilă călătorie a vieții sale. Ovidiu Ioanițoaia se operează pe inimă. Se va întoarce să scrie aici. Un portret al lui și un fel de a face meseria de jurnalist.
“Viaţa îi iubește pe cei care o iubesc”, îi spune Radu Cosașu lui Ovidiu Ioaniţoaia în singurul interviu pe care scriitorul l-a acordat în ultimii ani. A ales un ziar de sport nu doar pentru că are rubrică aici, ci și pentru că “acesta a fost visul meu de mic, să devin cronicar de fotbal”.
Radu Cosașu mai are un motiv pentru care a ales ca interviul să apară în Gazetă.
Un spion neconfirmat
Ovidiu Ioaniţoaia se operează peste cîteva zile de inimă. Va zbura cu avionul la Munchen și “de acolo mă va lua cu mașina un prieten”, unul dintre sutele de români strecuraţi printre filele reportajelor lui.
Are cunoscuţi peste tot, de la Dallas la Capetown și din Bavaria în Ţara de Foc.
L-am suspectat o vreme că e spion și nici acum nu sînt convins de adevăr. Dintr-un anume unghi, seamănă cu George Smiley în interpretarea BBC a lui Sir Alec Guinness.
Pentru nostalgici, e o versiune mai bună decît cea oricum încîntătoare a lui Gary Oldman, întruparea scepticului șef al MI6 din proaspătul “Tinker, Tailor, Soldier, Spy”.
Spy? Alte lucruri le știu sigur.
“Gramatică, logică, subiect”
Știm, de pildă, că Ioaniţoaia este ultimul mare ziarist al generaţiei lui care ţine o rubrică zilnică.
A început la Sportul în 1968. Mulţi nici nu eram născuţi. A ajuns la “Flacăra”, Păunescu recuperîndu-l după ce ajunsese să lucreze în săli de cinema, trimis acolo de Partid pentru că se însurase cu o americancă. Bogată.
La “Flacăra” a lucrat alături de Tudor Octavian, Cornel Nistorescu, Octavian Știreanu, Eugen Seceleanu, Adrian Dohotaru, Florin Condurăţeanu sau Dorin Tudoran, o gașcă de tipi care plesneau de “gramatică, logică și subiect”, cele trei atribute ale jurnalismului după Ioaniţoaia. Și încă ceva. Pasiune.
Cafeaua de dimineață
Acum cîteva zile, mă sună un coleg. “Ovidiu e mai bine?”. Mmmmm. “Păi, văd că scrie în Gazetă”. Îhî. “E fanatic!”. Da.
Nu-l poate convinge nimeni. A început să scrie acum 43 de ani și nu vrea să se oprească.
A prins vremea în care atleţii ruși primeau un loc pe podium în plus direct în tipografie, apoi pe cea în care cuvîntul scris a trecut de la expresie la comunicare, puţini s-au adaptat, explică undeva Alessandro Baricco, lumea s-a digitalizat, unii au zis că vin barbarii, dar Ioaniţoaia a continuat să-și bea cafeaua de dimineaţă în redacţie, convins fiind că “o zi normală e tot ceea ce ne trebuie”.
Fumînd în direct la “Procesul etapei”
Are cea mai longevivă emisiune TV din România, pe care a început-o în vremea cînd se pufăia la greu în studiouri și el dădea cu fum în camere de ziceai că se toarnă filme despre Vietnam.
“Domnule Ioaniţoaia, fumînd în direct sînteţi un model rău pentru tineri!”, a îndrăznit, după ani buni, un telespectator. Între timp, s-a lăsat de tot de ţigări. E sperios cînd vine vorba de doctori.
Lumea îi spune și acum “Procesul etapei” talk-show-ului său, indiferent cum se numește emisiunea. După cum, indiferent de ratingul postului, el face dublu. La Ioaniţoaia, dublul lui zero este zero-virgulă-patru.
Nea Traian: “Se apropie lațul!”
O amintire. Miron Cozma intră la telefon. Era vremea măririi și a forței. Nimeni nu clipea în fața minerului, dar sportul are capacitatea de a caricaturiza Puterea. „Forța nu vă exonerează”, îi zice ziaristul liderului din Valea Jiului. “Domnule Ioanițoaia, nu vă permit să mă jigniți!!!”, țipă, scos brusc din minți, Cozma.
Este emisiunea cînd Traian Tomescu îi strigă, la rîndu-i, minerului, fluturîndu-și bastonul spre disperarea cameramenilor: “Se apropie lațul, Cozma! Se apropie lațul!”. Nea Traian a valorat atunci cît toată societatea civilă la un loc.
Pe cuvînt că oamenii erau mai întregi la cap. Dar Ioanițoaia nu crede asta. El nu are nostalgia trecutului, nu idealizează și știe că “e mai greu să convingi decît să șochezi, iar asta e treaba noastră de ziariști”.
Prelucrez textul și arunc un ochi pe net. N-am văzut emisiunea lui Gâdea cu Mihai Răzvan Ungureanu de marți seară, n-am văzut-o pentru că am lucrat la articolul acesta, însă sesizez că majoritatea digitală susține că premierul l-a făcut KO pe ziaristul de televiziune.
Mă gîndesc cum ar fi arătat o înfruntare a lui MRU cu blîndul și documentatul jurnalist de presă scrisă Ioanițoaia. Ca între spioni, la un bar din Casablanca.“Here’s looking at you, kid!”. Zîmbesc, e imposibil.
După 20 de ani
Ultimul credincios al scrisului cotidian a fost primul care a predat puterea. Poate există o legătură.
Ioaniţoaia a rămas director, dar a delegat deciziile celor mai tineri, treptat, încă de acum un deceniu și jumătate. O lecţie pe care nu știu cîţi vom fi în stare s-o pricepem și s-o repetăm.
În curînd se vor împlini 20 de ani de cînd lucrez cu el. Mai mulţi patroni mi-au propus să-l abandonez ca pe o piele secundă, învechită, subţiată de cicatrice.
Au fost momente grele, dramatice în sens profesional și uman, cînd mi s-a recitat, de către companii, trusturi și forţe mult mai tari decît a noastră, alternativa: “Veţi pierde!”. “Mai bine pierd cu Ioaniţoaia decît să cîștig cu alţii”.
“Alţii” erau cei care au venit și au plecat din această meserie pe care n-au iubit-o. Tehnocraţi, experţi, consultanţi, draci, laci, unii bine intenţionaţi, alţii pur și simplu nebuni de legat. Uitaţi-vă cum mor trusturi media românești de zeci și de sute de milioane de euro și veţi înţelege. Nebuni de legat!
În vestiar cu Emil Constantinescu
Elefantul acesta de ziarist merge înainte, privind oamenii cu ochi curioși, gata să mănînce o ciorbă nocturnă și rece lîngă Grădina Icoanei cu Pascal Bruckner sau să asiste, s-a întîmplat la Olimpiada de la Sidney din 2000, cum președintele Emil Constantinescu “s-a schimbat de pantaloni ca într-un vestiar în camera mea de reporter acreditat”.
Cînd șeful statului a ieșit, Ioaniţoaia a tras concluzia că “Milică e un om normal, ascultă-mă pe mine, Tolo!”. Se referea la caracter și avea dreptate.
Ovidiu exilat la ședințele de sumar
Posedă o cultură descurajantă, pe care n-o afișează niciodată în public. La ședinţa de sumar a Gazetei Sporturilor, cînd vrea să ne ia la mișto amical pe noi, omniscienţii, ne servește cu ristul, ca Piști Covaci ajuns la Ajax, cîte o replică în latină. Pentru că eu conduc, am posibilitatea să trec repede la următorul subiect. Nu înţeleg nimic, așa că uzez dictatorial de prerogative și mut discuţia.
Imaginaţi-vă că stă niţel în stînga mesei, cedînd centrul altcuiva, care are dreptul și obligaţia deciziei finale. A condus. A format echipe, a exersat puterea ani în șir și a dat-o mai departe, simplu ca în cărţile scriitorilor japonezi contemporani pe care-i admiră “pentru că sînt clari, atît de clari!”.
Știe cu precizie cît de greu se obţine simplitatea aceasta de apă curgătoare, cîtă muncă și cît fum de ţigară se polizează reciproc pînă cînd cititorii pot să exclame, deasupra textului: “Da, frate, a scris-o clar, dar parcă n-are nimic special”. Mda.
Iubirea și cazul Craiova
Dintre compatrioţi e turbat după Andrei Pleșu, pe care-l consideră “cel care vorbește și scrie o limbă română la care noi n-avem acces”.
Despre Tudor Octavian spune că “e un scriitor uriaș, un speculant de clasă mondială al cuvintelor”, ceea ce pentru Ioaniţoaia e atipic. Are măsura elitei, vorbește vreo patru, cinci limbi și nu-i plac hiperbolele.
E imun la laude, dar caută confirmări, “să vezi ce tămbălău o să iasă după textul ăsta”, culmea e că iese, zic culmea pentru că în deficitul general de atenţie oamenii sînt atenţi la ceea ce scrie acest bărbat cu mii de articole tipărite.
Din constanţa lui enervantă, “iar dă ceva cu dezafilierea Craiovei, cine mai citește?”, a ieșit enorm. Oamenii nu doar că au citit, dar au și înțeles, lucrurile au ieșit la iveală, iar de atunci Sandu și Dragomir se leagănă ca doi elefănţei pe o pînză de păianjen.
Am văzut că ieri șeful FRF a făcut și conferinţă de presă cu suporterii. Aceiași vinovaţi. Jurnaliștii, desigur.
Forța ascunsă a ziarelor
Într-una din serile trecute, striga sociologul Alin Teodorescu la mine. Nu ne auziserăm de un deceniu, de cînd conducea IMAS și ziarele românești vindeau sute de mii de exemplare. El s-a întors la IMAS, iar ziarele vînd, în cazul fericit, zeci de mii de bucăţi.
Teodorescu se răţoia și avea dreptate. “Nu vă daţi seama de ce influenţă și de ce efect real au ziarele! E foarte mare, mult mai mare decît ce măsuraţi voi cu BRAT-ul! Ziarele sînt citate de facebook, pe twitter, din ziare fură site-urile, din ziare șterpelesc televiziunile, din ziare își fac conținut google și yahoo, articolele ziarelor sînt împrăștiate pe net, pe tablete, pe telefonul mobil și voi aţi lăsat privirea în jos!”.
Ascultîndu-l pe Teodorescu m-am gîndit la Ioaniţoaia. Nu “ascultîndu-l”, că nu-i plac gerunziile.
Reformulez. L-am ascultat pe Teodorescu și m-am gîndit la Ioaniţoaia, adversarul gerunziilor și ziaristul care nu s-a lăsat călcat în picioare de nici un patron, de nici o criză și de nici un om despre care a scris.
Scene cu Sîrbu și Ioanițoaia
Îmi aduc aminte de ședinţele din Pro, din anii ‘90. Scenografia arăta mai mereu ca un soi de navetă Enterprise isterică, cu Adrian Sîrbu pe post de Picard. Ţipa la toată lumea, băga pur și simplu vedetele sub masă, zvîrlea cu mere mușcate în manageri. De pe margine, mă deranja că erau mușcate.
Un apucat genial care preferă adulaţia. Invers decît Ioaniţoaia.
Dar niciodată Sîrbu nu a ridicat tonul la Ioaniţoaia sau, printr-o tranzitivitate ciudată și chiorîșă, “talibanii ăștia ai lui Ovidiu sînt periculoși”, nu m-a insultat pe mine, cel din dreapta lui Ioaniţoaia. A încercat o singură dată și i-am pus demisia pe masă. Învăţasem de la Ovidiu.
Ziarul făcut de talibani l-a ajutat pe Sîrbu într-un moment de mare cumpănă financiară pentru el.
Zilele trecute l-a sunat. “Ovidiu, am auzit că te operezi”.
I-au măsurat biroul cu o ruletă
Ziaristul de 67 de ani se uită peste prăpăstii nevrotice la ce se întîmplă azi cu el și cu meseria fără de care n-ar fi întreg.
În viaţa lui a fost concediat de la ziare, “mi-au interis semnătura și m-au trimis la corectură”, a trecut prin crize de bilă, de hîrtie și acum de inimă.
A făcut un infarct, are nevoie de două intervenţii by pass și, în cîteva zile, îl va opera un medic român din Stuttgart, Adrian Ursulescu. Se alintă “fiţi atenţi cum a fost cînd mi-am făcut testamentul!”. Se alintă, statistica de succes a intervenţiilor de acest gen este clară.
Ioaniţoaia se alintă și pentru că e un povestitor teribil. Înainte de a pleca de la Ringier cu toţii, reprezentanţii locali ai elveţienilor ajunseseră să-i măsoare biroul cu o ruletă. Scena interpretată de el face furori și acum, la a 125-a reprezentaţie jucată în redacţie.
“Am muncit mult”
Din cînd în cînd, ne aduce aminte calm că, din toate redacţiile românești, singura capabilă să-și bată propriul brand și să o ia mereu de la zero “am fost noi”. Cică am muncit mult, e singura lui explicaţie.
Nu face nici o trimitere la alte cazuri, are doar preferinţe în presă, nu invidii.
Face pojar de la solemnităţi și suportă miștourile mai bine decît xanaxul, pe care l-a descoperit, o, Sfinte Sisoe!, acum două săptămîni. Serios! A luat Xanax prima oară acum două săptămîni, într-o epocă în care depresia vîrstei mijlocii începe de la 7 ani!
Un iPhone
Se așază în faţa mea, articolul i l-a trimis înainte secretara. Văd pe birou o foaie de hîrtie, promisiunea unui origami alb, despre care știu mereu instinctiv că e a lui. “Cum ţi se pare?”. Nu așteaptă nici un compliment. Doar mă fute la cap cu titlul, poate lucra la o virgulă un sfert de oră, încremenit ca un călugăr în meditaţie.
Apoi revine la altele. “Fii atent, jur că după ce mă fac bine nu mai rezolv niciodată cuvinte încrucișate! Doar asta fac acum, nu mai pot să citesc altceva”.
Îi sună iPhone-ul. Se apleacă să vadă pe ecran cine e, zăpăcit de icon-urile colorate. Mă uit pe furiș la el, e mai palid decît de obicei și, într-un fel ciudat, nu mă tem deloc, am o certitudine că va fi bine, o siguranţă pe care o resimt rușinos, aproape ca o desensibilizare. Încerc să înţeleg de unde vine, îmi e un pic ciudă că sînt așa de zen. Pentru prima oară ca el.
Și o rază de soare
Apropo de zen.
Ultima pagină a biografiei lui Steve Jobs. În grădina casei sale, învelit cu o pătură, Steve îi povestește lui Isaacson ce a simţit într-o călătorie iniţiatică în Tibet pe cînd era tînăr.
Biograful, jurnalist și el, notează. “Pentru asiatici, moartea e o trecere”. Dispariţia e doar cufundarea moale într-o realitate mai vastă, viziune ce ar trebui să ne liniștească și să ne împace, povestește Steve.
Numai că, observă el, cînd îmbătrînești, te gîndești că dacă nu-i așa?! Dacă nimic nu are sens, dacă Dincolo nu mai e nimic și toată viaţa a fost așa, ca un click din degete, ca o tresărire electrică dictată de un banal întrerupător? Se potrivește cu altă vorbă favorită a lui Ioaniţoaia: “Singurul defect al vieţii e că e scurtă”.
În faţa mea, prins în lumina tare a redacţiei, bărbatul acesta nebărbierit rîcîie cu deștul pe ecranul telefonului. În grădină, o rază de soare cade pe faţa lui Steve Jobs.
Poate că viaţa nu e totuși doar un simplu click. “De aceea n-am pus niciodată butoane de on-off la produsele Apple pe care le-am inventat”.
Matei Ionut • 15 martie 2012, 15:02
Domnule Tolonton,
Il cunosc pe dl Ionitoaia din anii 90 cind cobora in tipografia Informatia sa dea BT-ul la Sportul Romnesc…. Era mereu acolo, facea exact ce nju facea nici un redactor -sef pe vremea aceea… mirosea cerneala si era acolo unde se naste ziarul…. Si chiar stia meserie….
Multa sanatate… Asteptam cu totii sa se intoarca sanatos…
Bafta
Radu • 15 martie 2012, 15:04
va fi greu sa invinga meciurile cu sanatatea in anii care vor veni. din ce in ce mai greu. ne bucuram ca exista tolontan si altii ca el. putini din pacate. foarte putini.
ionescul.wordpress.com
Catalin • 15 martie 2012, 15:11
Ungureanu nu l-a facut pe Gadea
ion maiorescu • 15 martie 2012, 15:30
O veste care ma intristeaza…in credeam vesnic pe Ioanitoaia.
Desi nu ma mai uit la el de prin 1997 si nu-l mai citesc din 2001, a ramas pt mine CEL MAI BUN ZIARIST SPORTIV, poate singurul.
In anii ’80, avea o rubrica la radio, dimineata, o ascultam mereu inainte sa plec la scoala.Ma intrebam „cine-i asta care vorbeste asa de frumos si scrie asa de bine?”.I-am retinut numele.In 1988, in unul din revistele excelente care apareau pe perioada verii, cand vigilenta oligoizilor de la cenzura scadea, a scris un articol despre tenismenul meu preferat, Jimmy Connors.Un meci aparent banal, incheiat cu o mare surpriza pt toti, inclusiv Connors.Si legat de acest articol as vrea sa „imprumut” o incheiere.
Pentru tot ce a facut in ziaristica romaneasca, pentru ca va ramane mereu alaturi de IOAN CHIRILA ca un exemplu de profesionalism, iti spun „Thank you, Ovi boy….”
Aurelian Bucur • 15 martie 2012, 15:37
MULTA SANATATE SI SA NE INCANTATI MULTI ANI SI DE ACUM INCOLO CU SCRIESUL DVS !!!
Catalin B. • 15 martie 2012, 15:54
Sincer sa fiu nu pot sa fac aprecieri adresa lui Ovidiu Ioanitoaia, din punct de vedere profesional. Insa ceea ce pot spune ca cititor sau de om care mai urmareste emisiunile sportive,este faptul ca uneori nu mi-a placut.Spre exemplu,niciodata nu mi-a placut cand Ioanitoaia comenta un meci de fotbal,in direct. Personal,nu-i citesc articolele de multa vreme,de vreo 25 de ani.Pentru faptul ca e bolnav, e normal sa-l compatimesc, doar suntem oameni;ca ziarist nu prea mi-a placut niciodata.Uneori,la emisiunile sale mi se parea ca se crede”buricul”pamantului si chiar nu cred ca avea dreptate intotdeauna. E doar parerea mea, care poate fi gresita, bineinteles.
cristi hangiu • 15 martie 2012, 15:59
Sanatate maxima nea Ovidiu,cel mai bun jurnalist,un om adevarat care lupta pt dreptate si este mereu alturi de Univ.Craiova.Suntem alturi de DVS nea Ovidiu.
Ovidiu Ioanițoaia « VOXPUBLIKA| Platforma de comentarii, bloguri si analize a Publika.md • 15 martie 2012, 16:14
[…] 90 a fost biblia mea profesională. Ovidiu Ioanițoaia. Un idol. O legendă. Am citit acum pe blogul lui Cătălin Tolontat despre intervenția chirurgicală pe inimă la care urmează să fie supus nea Ovidiu peste 2 zile. […]
nostalgie • 15 martie 2012, 16:32
O singura adaugire am fata de toate numele de mai sus. Lipseste un redactor-sef care a facut trecerea de la stat la Ringier. Un om care a stat ani de zile pe acelasi scaun ocupat azi de Catalin Tolontan. Un om care ii cunoaste pe toti, de la Mircea Lucescu la Laura Badea. Un om cult, cu doctorat in dramaturgie, un om care s-a retras discret in traduceri din latina. Un profesionist al sportului cu diploma de la Universitatea de Litere Bucuresti, un jurnalist care era convins ca ziaristul sportiv este un om de cultura. Un prieten bun al lui Ioan Chirila. Lipseste redactorul-sef al Gazetei Sporturilor, domnul Aurelian Brebeanu.
ANTIOIER • 15 martie 2012, 16:44
Sanatate nea OVIDIU,da-l draku de testament, ca trebuie sa mai stai cu noi,ca prea sau dus multi in ultima vreme!
Dl. Tolontan felicitari si sa aveti grija de nea OVIDIU,sa vina acasa sanatos sa nu-l opreasca aia prin Germanica!
Alin • 15 martie 2012, 16:46
Il recunosc pe domnul Ioanitoaia, in primul rind ca pe un om de mare bun-simt.Insanatosire si revenire grabnica!
Cheeta • 15 martie 2012, 17:55
Religia ne invata sa ne rugam la Dumnezeu pentru dusmani, sau mai bine zis, pentru cei ce consideram noi ca ne-au facut rau, ca ne-au „ranit” in viata. Cu atat mai mult ar trebui s-o facem pentru cei pe care ii iubim, ce ne sunt aproape de suflet, aflati in momente de cumpana ale vietii.
Ovidel, ma rog Domnului sa treci „en fanfare” si peste aceasta grea incercare, la fel cum ai facut-o exemplar peste multe altele de-a lungul celor 67 primaveri implinite recent. Si sa revii cat mai curand la pupitrul excelentei in gazetaria sportiva, acolo unde ti-e locul binemeritat. Acolo unde te asteapta toti cei ce te iubesc, citesc si mai ales cei ce-ti inteleg mesajul. Cei ce se vor ruga la fel ca si mine, pentru SANATATEA maestrului. Avem nevoie de tine, asa ca te asteptam intors grabnic acasa si sanatos TUN.
Tolo e un excelent scriitor si cred ca in primul rand tie iti datoreaza talentul de exceptie si notorietatea in presa sportiva. Una din dovezile certe care-mi arata ca nu gresesc cand afirm asta e capodopera de mai sus. E fara gluma. Felicitari, Tolo!
Nea OVI, de cand te-am cunoscut am avut simtirea profunda ca-mi esti Fratele mai mare cu 20ani. „Cum numai prostii nu se razgandesc” – ca sa dau un alt celebru citat drag tie – iti marturisesc acum ca te consider ca pe un Tata de la care am inca multe de invatat. Imi doresc sa pot fi elev cuminte si silitor in continuare, asa ca: Dumnezeu sa-ti dea SANATATE si viata lunga!
furyan • 15 martie 2012, 17:56
avea dreptate „ala pletosul” cand te-a numit „zeul Tolontan”! ii doresc d-lui Ioanitoaia sa apuce sa revada Universitatea Craiova jucand din nou in Liga 1 si pe cei responsabili de toate mizeriile din sportul nostru platind pentru pacatele lor! sanatate!
Un cititor • 15 martie 2012, 18:14
Îi doresc multă sănătate domnului Ioanițoaia.
Totuși, dincolo de afecțiunea față de omul bolnav, aflat într-o situație tristă, mă sâcâie felul în care mi s-a dat această veste.
Nu înțeleg de ce titlul acesta testamentar și trimiterile îndoliate la Steve Jobs. Mi s-a dat impresia – înșelătoare sper – că scopul acestui editorial nu a fost un omagiu, ci un fel de necrologiu îmbălsămat de marketing, menit să producă afișări de pagină și, eventual, vânzarea autobiografiei fostului șef de la Apple.
Mie mi-ar fi rușine în locul domnului Tolontan, mai ales pentru că îl consider un ziarist integru.
jan pitesti • 15 martie 2012, 18:18
sanatate ca e mai buna ca banii.hai fc arges.
Manu de la Vrancea • 15 martie 2012, 18:25
Domnule Tolonta, sunt un fost coleg si prieten a lui Ovidiu Ionitoaia,
Emanuel Tanjala si am aflat din presa de starea lui. la Timisoara
exista un mare doctor cardiolog; Ion Socoteanu,care l-a operat pe un unchi al meu cu 20 de ani in urma. Omul era pe moarte si doctorul Socoteanu i-a prelungit viata. Imi pare rau ca nimeni din Romania nu
auzit de o mare valoare in domeniul cardeologiei, care lucreaza si profeseaza la Timisoara. Poate anuntul meu a venit prea tarziu Va rog sa ii transmiteti sanatate lui Ovidel,multumesc
paul • 15 martie 2012, 19:18
catalin, tie cine iti va putea scrie ceva similar ?
Doru Trifan • 15 martie 2012, 19:28
Superb articol , imi infatiseaza o relatie intre doi oameni exact asa cum mi-am imaginat-o in decursul anilor ! Si sunt ceva ani de cand il citesc pe d-nul Ioanitoaia , tinand cont ca de prin anii ’70 am fost abonat la „Sportul” si mai tarziu , pe vremea Cenaclului , devoram revista Flacara saptamana de saptamana . Au urmat „Sportul rosu” , Prosport&Procesul etapei si in prezent Gazeta . M-am tinut mereu dupa el si dupa pustii care cresteau langa el si sunt si astazi la fel de incantat sa-l citesc ca si altadata . Intre timp pustii au devenit gazetari de elita , scriu pe bloguri , apar in emisiuni de televiziune , conduc impreuna cel mai frumos ziar de sport si cresc la randul lor o noua generatie .
Ii tin sincer pumnii stransi d-nului Ioanitoaia si il astept cu nerabdare sa se intoarca sanatos atat in ziar cat si pe sticla ! !
jeu • 15 martie 2012, 19:45
LUPTA NEA OVI,CRAIOVA ARE NEVOIE DE TINE
Alin • 15 martie 2012, 19:58
Magnific
Ovidiu Ioanitoaia-un mare reporter din spita lui Bogza si Brunea -Fox « Ioanavram's Blog • 15 martie 2012, 19:59
[…] si azi este inca directorul gazetei Sporturilor. Tolontan(intr-un text absolut emotionant aici:https://www.tolo.ro/2012/03/15/testamentul-lui-ovidiu-adevaratul-testament/) care scriptic este subordonatul lui Ioanitoaia GSP zice ca de fapt el este seful.Ca Ioanitoaia […]
Printesa • 15 martie 2012, 20:07
Bafta, Nea Ovi!
Ati trecut la vremea dvs prin multe greutati, asa ca sunt convins ca si de data asta te vei descurca foarte bine si o sa te intorci mai tanar, avand o inima de adolescent…
Iti doresc tot binele din lume!
suhy • 15 martie 2012, 20:33
Dle Tolontan ai talent…restul e tacere!!!
Sanatate dlui Ioanitoaia,sunt convins ca v-a trece cu bine peste operatie si nu pot decat sa-i urez recuperare usoara!!!
liber cugetator • 15 martie 2012, 20:42
Sa o luam pe rand:
-scolit in comunism si inca avand mentalitate comunista
-a avut o perioada in care preda la o anumite facultate de jurnalism si ne invata ca daca vrem sa reusim in meseria de jurnalisti trebuie sa vindem oamenilor circ ceea ce si face in continuare.
-echidistanta in realizarea unui material nu prea
Chiar daca nu sunt un admirator al stilului D-lui Ioanitoaia ii doresc multa sanatate.
Doua despre presa « Orlando • 15 martie 2012, 21:12
[…] Teodorescu citat de Catalin Tolontan in articolul despre Ovidiu Ioanitoaia care se va opera pe/la inima. […]
Tata Glontzu • 15 martie 2012, 21:41
Se pare ca D-l Ioanitoaia a fost pt dvs ceea ce a fost nea Vanea pt dansul. Frumos articol, nici dvs nu credeati ca o sa nutriti pt cineva de acelasi sex si din afara familiei astfel de sentimente, v-a releva latura umana …e normal.
Ce ironie a sortii, unii se opereaza la inima pentru a trai, altii …pentru a trai in afara gratiilor.
Doresc gazetarului Ovidiu Ioanitoaia sa ne incante multi ani de acum incolo cu scrisul si emisiunile sale.
Toate cele bune si sa citim de bine
PS Nu renunt la nici un prilej, desi numai boul e consecvent, nu uitati va rog …AMR=6 pana la Ziua Z.
Murmurel • 15 martie 2012, 21:46
Trimiterea din final la seful Apple, e nepotrivita. Jobs era un pragmatic, fara nevoia de a pune ceva in cumpana. Genul de oameni ca Ovidiu Ioanitoaia sint cei care ar trebui sa fie puncte de referinta pt. dezvoltarea societatii. Din nefericire, detin suprematia media cei ca Jobs si asta e nociv. Exista destui contemporani care realizeaza ceva in viata trecind peste mormane de cadavre, si la propriu si la figurat!
Ursulescu e un medic priceput, avem noroc!
Gica Paunescu • 15 martie 2012, 22:22
Dle Ioanitoaia, multa rabdare si curaj va urez, sa trece acest prag al vietii ( de nedorit, nici unuia dintre noi !). Vreau sa cred ca pe dl. Plesu nu-l apreciati fie si doar ptr. faptul ca-i un giurgiuvean de-al dvs; fara sa fiu un om al luncii Dunarii, din Giurgiu, am avut destule relatii cu cei de-acolo si-am ajuns sa-i pretuiesc pe unii dintre ei; nu sunteti nici mai rai, dar nici mai buni ca alti romani; referitor la operatie, am o ruda care-a suferit o interventie pe cord, in anul 2000, care-a presupus mai mult decat un by-pass, o interventie la una din valvele inimii, se misca inca pe-aici si-i optimista; multa sanatate, Doamne-ajuta ! Cataline, steagul sus dle !
costinescu • 15 martie 2012, 22:27
tolo, pe mine unul m-ai facut curios. chiar mi-ar placea sa ne povestesti… sau mai bine sa il lasam pe domnul Ioanitoaia sa ne povesteasca intamplarea cu masuratul biroului. eu astept articolul de la dansul. pana atunci, ii urez insanatosire grabnica.
si, multumim, tolo, pentru articol!
gabiy • 15 martie 2012, 22:50
Sanatate multa domnule Ioanitoaia,eu va citesc de mult timp si vreau sa va urmaresc si de-acum inainte asa ca va astept cat mai repede in pagina gazetei si la gsptv. Sa auzim numai de bine!
Vasilică • 15 martie 2012, 22:54
Superb articol!
ex-pitesteanul • 15 martie 2012, 23:23
mi-a placut sa citesc acest articol. sunt lucruri interesante despre domnul Ioanitoaia. putine dinre ele poate erau stiute, intuiam altele iar de celelalte sunt placut surprins.
Aveti echipa frumoasa.
Cristian Geambasu are un umor aparte, Andrei Niculescu stie multe despre fotbalul din afara, dumneavoastra gasiti subiecte interesante, de multe ori din afara sportului si sa fiu sincer ma bucur ca va citesc si de relaxare si pentru ca inveti si din articolele din ziare.
totusi,Ovidiu Ioanitoaia (stiu ca e diferenta de vreo 40 de ani, dar mi-e greu sa scriu cu „domnul” pentru ca citindu-l de vreo 15 am impresia ca suntem apropiati) are cele mai bune articole. Daca emisiunile tv si-au pierdut farmecul de mult, articolele dumnealui sunt clare cum spuneati si subiectul e privit din toate unghiurile, echidistant. chiar daca are simpatii, spune lucrurile pe bune. se simte calmul celui care stie cum stie cum stau lucrurile.
Sanatate!
Dragos Mihai Trestioreanu • 16 martie 2012, 1:01
Ce ar fi fost viata mea fara editorialele lui Ovidiu Ioanitoaia? Cum as fi putut sa ma incumet, eu insumi, sa abordez, dupa ani de jurnalism, acest gen pentru care parca respir zi dupa zi. Editorialele lui Ovidiu Ioanitoaia mi-au fost scoala si… prieteni, cei mai buni. Nu-mi incepeam ziua fara sa-l citesc acolo unde semna. Dar sa ma opresc cu laudele, ca vad ca nu-i plac. Desi le merita cu prisosinta. Mai scriu doar ca, la o sarbatoare a APS, timid, desi colaborasem la „Sportul romanesc”, m-am apropiat de dansul si l-am rugat sa fie de acord sa facem o poza. A acceptat pe loc, desi nici nu stia cine sunt. Acea fotografie este preferata mea. Au trecut cativa ani de-atunci. Ii doresc sa fie tare, ca inima lui va rezista oricum, fiindca este o INIMA mare – de jurnalist fara pereche. Multa sanatate, domnule Ioanitoaia!
Luke2 • 16 martie 2012, 1:07
Multa sanatate si insanatosire grabnica. Avem mare nevoie de randurile dumneavoastra si va asteptam cu drag!
Mult noroc si Dumnezeu sa va aiba in paza.
Dr.Victor Stanculescu • 16 martie 2012, 8:38
Draga Maestre Tolontan, Sincere felicitari, Multumiri si Urari de succese si sanatate, pentru acest superb articol, scris cu toata inteligenta emotionala adevarata, cu care ai reusit sa criezi un film – in imagii – al vietii fratelui nostru Ovidiu Ioanitoaia! Superb! (Very Well Done!)
Draga Maestre Ovidiu Ioanitoaia,
In numele meu si al familiei mele: Denisa, Nicoleta, si al fratelui meu Ing. Petrus Stanculescu, impreuna cu marea familii a “Antrenorilor de Fotbal fara Frontiere” , ITI TRIMITEM:
1. TOATA DRAGOSTEA NOASTRA, RESPECTUL SI CONSIDERATIA UMANA, PROFESIONALA, SPORTIVA, pentru contributia la dezvoltarea sportului-in general si al fotbalului-in special;
2. Asa cum am realizat si pentru alte situatii similare, dintre care pot mentiona “Operatia din Franta a Presedintelui FRF Mircea Sandu”, si alte multe situatii, am reusit, („cu ajutorul fortei collective a rugaciunii colective”, tot asa cum vom face si acum, cu intreaga corp de Antrenori din toate continentele declarati sau nedeclarati;
3. Rugandu-ne impreuna „FIINTEI DIVIN SA-TI AJUTE SA REUSEASCA OPERATIA SI SA POTI REVENI LA VIATA CONTIDIANA, recuperate, regenerat si revitalizat pentru o noua etapa importanta din viata d-tale si a familiei de acasa si de la stadion!
Fii binecuvantat!
Dr. Victor-Julian Stanculescu – Presidentele de onoare al AAFF, din Dubai Dr. Victor-Ionica Stanculescu – Fondator al AAFF, din Chicago
florin.b • 16 martie 2012, 10:58
Sint sute de mesaje si cu siguranta se vor mai aduna cel putin inca pe atitea.Nu le-am citit ,recunosc e plictisitor sa citesti atitea comentarii,asa ca nu o sa ma supar daca acest comentariu al meu nu va fi citit.Dar totusi il scriu,il trimit..O fac pentru mine ,pentru toate acele seri de duminica in care,adolescent de la tara find ,ma uitam vrajit la „Proces” si cum echipa lui Ioanitoaia reusea ca dintr-un corner sa faca o emisiune de doua ore de care sa nu te plictisesti.Azi sint zeci de asemenea emisiuni,azi se transmit si meciuri din Liga a 3-,mereu insa cind ma uit le compar cu acele emisiuni,cu acele transmisiuni.Mereu sint jurnalistii de vina,in sport sau in politica,exagereaza mereu,fac din tintar armasar,asa spun multi.Dar uita cei din fotbal un lucru,daca n-ar fi fost exagerarile acestor jurnalisti,daca n-ar fi existat un Ionitoaia sau un Tolontan care sa faca dintr-un corner o emisiune de doua ore ,pentru noi Liga Campionilor ar fi fost si azi un vis inaccesibil.Daca n-ar fi ost Procesul ,n-ar fi murit de ,sau nu s-ar fi rarit activitatea Cooperativei in care nea Jenel,Gigel,Cristinel etc,etc se simtea-u atit de bine.De n-ar fi fost ei fotbalul ,bolnav azi,ar fi fost de mult mort si ingropat.Asa ca,Dl Ioanitoaia ,sau Dl Tolontan ,desi probabil nu veti citi acest comentariu ,vreau sa va multumesc pentru ca azi ,si datorita dv ,ma pot uita la meciuri din Liga a 3-a sau pot sa ma uit la un derby pentru Uefa Europa Legue intre Pandurii si U Cluj de exemplu.Sanatate si simt ca veti trece cu bine peste tot si veti mai face multe emisiuni despre un corner sau un aut.
koyosu • 16 martie 2012, 13:54
O fi profesionist…dar e un arongant…habar nu are sa vb la emisiuni..e mereu ala cu nasu pe sus.
Radu • 16 martie 2012, 14:34
Multa sanatate, domnule Ioanitoaia!
Un text fabulos | Tiberiu Fărcaş • 16 martie 2012, 15:52
[…] un aşa text nu prea mai ai ce zice, chiar daca e un post lung pe un blog. Este excepţional. Te faci mici şi […]
lereter • 16 martie 2012, 16:09
Dle Tolontan.Ov. Ioanitoaia merita toate elogiile,are in spate zeci de ani de activitate ziaristica,totusi a vorbi despre „Testamentul lui Ovidiu” inaintea unei operatii pe cord deschis te poate duce cu gandul ca va asteptati la ceva neplacut.Stiu imi veti spune,”orice om sanatos isi face din timp un testament”,dar din punctul meu de vedere, nu ati procedat bine.Asta daca articolul se vrea a fi din dragoste adevarata si sincera.In rest,eu unul care „il frecventez”de pe vremea lui Naom(tatal,actualului),Nertea,L Dumitrescu,si (nu in ultim rand ( Chirila) am convingerea ca va trece incercarea.Am si eu o dorinta la Dl. Ioanitoaia :pentru binele sau ar trebui sa lase fumatul,e tare greu (o stiu) ,dar e „sine qva non”.In rest un fotbal placut
P.S. O intrebare pentru Dv: Daca aseara Otelul se califica,si la centru ar fi fost Hateganu,cum reactiona ? Ca azi ?
Cătălin Tolontan • 16 martie 2012, 18:45
florin b.: citesc fiecare comentariu, va mutumesc!
lereter: inteleg ce spuneti, e un risc pe care si-l ia in calcul cineva care scrie un articol lung si cu multe fatete
Elogiul statuii vii • 16 martie 2012, 19:38
[…] aici „Testamentul lui Ovidiu. Adevăratul testament”. Nu ar mai fi nimic de adăugat, doar admiraţie şi o rugă pentru întoarcerea cu bine acasă, […]
Nick_65,Canada • 16 martie 2012, 20:26
Domnule Ioanitoaia, SUCCES!
CALIBLUELION • 16 martie 2012, 21:21
tolo,transmite-i multa sanatate lui nea ovidiu!doamne-ajuta-l sa fie sanatos!
alfar • 16 martie 2012, 22:00
cred ca va scrie mult timp de acum incoace. asta nu inseamna ca imi place, dinpotriva, a transformat gazetaria sportiva in afacere pe un singur scop: audienta, scandal, agresiune verbala gazetareasca…etc. de fapt cred ca este cel ce a distrus notiunea de gazetar si reporter-sef a unui etitorial sportiv. banii si placerea de a se auzii i-au intunecat mintile. asta nu ma impiedica sa-i urez insanatosire grabnica si pensionare . lasa d-le ioanitoaia tineri ce vor sa repare ceea ce ai distrus pentru aroganta, infumurare si…multi bani.
Randul de Sport • 16 martie 2012, 22:23
Daca vorbim de ziare sau emisiuni sportive,automat ne gandim la Ovidiu Ioanitoaia.
Atunci cand erati la Sarbu,cumparam zilnic ziarul,nu pierdeam nici o revista,nu ratam emisiunea.Eram copil si visam sa lucrez la ziar,sa fiu ca voi.
Intre timp s-au schimbat multe,dar Ovidiu Ioanitoaia a ramas acelasi ziarist valoros.
Ii doresc multa sanatate.
andrei30 • 17 martie 2012, 0:44
Ioanitoaia este un bun profesionist care a stiut mereu sa isi afiseze impartialitatea desi e evident ca are simpatiile sale, fata de Craiova in mod deosebit, motiv pentru care s-a si agitat atat de tare pe tema asta in ultimul an. Ca scriitor insa este destul de mediocru, are un stil plat si neatractiv, nu e un „vrajitor” al cuvintelor, stapaneste insa bine limba romana si asta e important. Si nici nu se da mai destept decat e, gen Radu Naum si nici nu e genul lingusitor precum Tolontan. Aceste din urma insa are mai mult talent la scris, pacat insa ca articolul de fata suna mai mult a necrolog, nu cred ca e cazul sa il ingropam pe Ioanitoaia; speram sa se faca bine curand.
Misu • 17 martie 2012, 8:51
Cataline, superba biografie, n-as mai adauga nici macar virgula aceea la care Maestrul munceste un sfert de ora (altii stau un sfert de ora sa se gandeasca cu cati de „i” se scrie „cunostinte”), dar ma tem ca ai uitat ceva (astept sa ma contrazici daca gresesc):
Mai are o boala, pe care o impartaseste cu Cristi Minculescu si Adrian Paunescu. Boala grea, din care nu se iese cu bypass-uri si la care nu s-a inventat leac. Se numeste Universitatea Craiova.
fanclub.omega • 17 martie 2012, 9:54
Dle Tolontan.Ov. Ioanitoaia merita poate o medalie de aur in media,pentru cel mai cosecvent ziarist,ce a spus adevarul gol golut din fotbal .
Ovidiu Ioanitoaia ramine cel mai valoros ziarist . Ii doresc multa sanatate.
al1234 • 17 martie 2012, 12:56
Un oportunist:
In ’87-’88 infiera aproape zilnic in Sportul (pe ultima pagina) sportivii profesionisti care joaca „doar pentru bani” si „din cand in cand se mai si drogheaza ca sa triseze”
In ’92 glorifica sportivii profesionisti spunand „ca doar cu profesionisti se poate face peformanta in sport”
Si exemple ca asta sant garla…
In rest, ii doresc multa sanatate multa!