TOLO.RO
TOLO.RO
“Maria, vreau să văd”, spune Mihai, întins pe pat.
vineri, 16 decembrie 2011, 10:02
“Maria, vreau să văd”, spune Mihai, întins pe pat.
Asta-i culmea! La doi pași în față, apare Monica, mama, încă un obstacol involuntar între priviri și televizor. Cele două femei știu că Steaua – AEK Larnaca e un meci important, încă unul dintre miile de jocuri decisive, nemaiîntîlnite, supercalifragilistice, jocuri de calificare și de enervare, jocuri care par a decide într-un fel misterios viața bărbaților de lîngă ele.
Maria, soția lui Mihai, se dă ușor într-o parte de la capul patului și continuă să frece cu cremă de gălbenele gleznele subțiri și imobile ale fostului fotbalist. Blondul mă corectează. “Sînt încă sub contract, dar eu și Costea ăl mic am ratat pregătirea de vară”, spune Neșu. “Umorul lui negru”, zîmbește Mircea, tatăl fost fotbalist și arbitru internațional.
Mihai murmură “Tot stadionul, să cînte tot stadionul!”, refren clasic prin care galeria cheamă la solidaritate, în timp ce Steaua conduce cu 3-1 în minutul 90 al partidei cu Larnaca și e din nou în primăvara europeană!
O cameră TV orbită parcă de lumină prinde o imagine cu un banner alb lipit undeva pe aorta de beton a vulcanului. “Ne vom califica pentru Neșu”, citește Mihai cu voce tare literele îndoite de vînt și aș mînca rahat să spun că e entuziast sau că-i dau lacrimile.
Transmisia live arată cum, la București, tribunele dau să se prăvale de bucurie! Iar aici, la Utrecht, în livingul cu ferestrele îndoite de vînt, asta o fi o metaforă oriunde, dar nu în Olanda, aici bărbatul de 28 de ani paralizat de la gît în jos face cronica partidei și continuă să îngîne, parcă pentru sine, “Tot stadionul, să cînte tot stadionul!”, în timp ce crema de gălbenele își trimite încet compușii de pe buricele degetelor celor două femei către carnea albă pentru care începe o nouă noapte de nemișcare și de amintiri.
Regele cu IPhone
Au trecut 7 luni și 4 zile de la accidentul petrecut la antrenamentul lui FC Utrecht și fix trei luni de cînd Mihai Neșu a deschis ușa salonului său pentru cititorii Gazetei Sporturilor. E unul dintre oamenii, poate că nu atît de puțini, care, cu unele excepții, nu are încredere în televiziuni și care preferă ziarele. Acum pe net.
Dialogul se mută în casă. N-am venit pentru cronica meciului Steaua – AEK Larnaca. Într-un fel, e de înţeles și Maria.
“După accidentul lui Mihai, mă uit la biatlon”, spune cea care e împreună cu fotbalistul încă din liceu. În livingul acoperit cu dușumea lată, senzaţia la călcat e bestial de mișto!, stau soţia, mama, tata și doi prieteni tineri, români care trăiesc într-un sat apropiat de locuinţa lui Mihai, înfiptă cu acul pe planșă de un antreprenor imobilar la 13 kilometri de Utrecht.
Tocmai s-a terminat meciul pierdut de Vaslui la Zurich. “Păcat, mi se pare că au cei mai buni fotbaliști din România”, zice Mihai.
“Pun pariu că Gerlem va fi certat la televizor pentru că a greșit la gol”. Peste cîteva minute, vine confirmarea. Mihai nu a ghicit numele inchizitorului dintre oficialii Vasluiului, dar, în rest, declaraţiile dure la adresa lui Gerlem sună așa cum, amuzat, și le-a imaginat Neșu. De fapt, fiecare dintre noi o facem la fiecare meci fără să ne dăm seama: nici nu e mare lucru, anticipăm în gînd previzibilul.
Biatlon, nebiatlon, toată lumea din casă bagă fotbal la televizor.
Concurs de cățărare
Peste aceste două triburi, unul care idolatrizează fotbalul și altul care l-ar mînca de viu, tronează Neșu cel blond, în scaunul său “cu suspensii faine, ca la mașină”. Tocmai a terminat concursul de căţărare cu prietenul său Mihai, pe băiat îl cheamă la fel. E o căţărare cu scaunul, vă amintiţi scena de la frizeria “Dictatorului” lui Chaplin, cînd Hynkel și Napaloni, caricaturile lui Hitler și Mussolini, își urcă succesiv fotoliile ca să nu rămînă unul mai jos decît celălalt!
Deși aburcat pe un scaun de bar, prietenul a pierdut, în final, în faţa fotbalistului care și-a înălţat la maximum verticala mecanismului cu rotile.
Zîmbește, e satisfăcut, poate începe meciul Stelei!
Sceptrul cu ecran touch
Adevăratul sceptru al regelui din sufragerie este însă iPhone-ul prins de scaun, la nivelul feţei lui Mihai. De acolo, el își exercită puterea și, în pauzele de publicitate, indulgenţele de a muta și pe alt canal decît cel unde curge fotbalul. Mamei îi place Moise Guran, lui Mihai, Mircea Badea.
“Vino să vezi aplicaţia!”, îmi face el semn cu ochii. Ţine cu buzele cu pai negru de plastic, aproape identic ca dimensiune cu cel pe care-l lăsăm la sfîrșit rezemat în paharele de cola. Cu vîrful paiului atinge ecranul touch.
“Am descărcat din App Store o aplicaţie care mișcă antena de satelit prin receiver”. Și-a găsit singur softul cu care mută canalele. “Aci, oamenii paralizaţi sînt încurajaţi să fie autonomi, să se comporte normal și ei, și cei din jur”, povestește Mircea Neșu, aprinzîndu-și o ţigară în grădina udă. “Mihai, care e un ambiţios și un încăpăţînat de cînd îl știu, este croit exact pe acest stil vestic”.
Neșu cel mic selectează ProTV în lista de pe iPhone și Stadionul Naţional, cu cele peste 50.000 de locuri pline ale sale, dă iama în sufrageria casei olandeze.
Tată și fiu
Steaua pornește cu suflet și fără mare clarviziune. “Cîștigă”, sună pronosticul lui Mihai. “Nu așa!”, zice Mircea, fostul fotbalist al lui “U” Cluj și apoi arbitru plus “domn’ doctor”, cum rîde Mihai ori de cît ori îl simte apropiindu-se de scaun. “Mereu ești pesimist”, îl ceartă fotbalistul și apoi începe tachinarea tată-fiu, în care puștiul spelb de 7 ani se revoltă că nu vrea să se ducă la antrenamentul pornit în curtea școlii.
Face fiţe, tatăl insistă, în jur e Oradea cu străzile sale curbate, cele două siluete se tot contrazic în aerul de primăvară, și juniorul de la FC Bihor crește an după an, aparent disociindu-se de cel bătrîn, dar, de fapt, însușinduși-l prin opoziţie pînă cînd rămîn legaţi pe viaţă, el, bărbatul uscat și serios în trening, stînd cîș pe canapea și avînd mari dubii că Steaua se poate califica, și puștiul său aflat într-un scaun cu rotile, “ai dreptate, tată, nu prea atacăm clar, dar ascultă-mă că batem”. Îl lăudă pe Latovlevici , “e mereu prezent în meci și cînd îl simt așa, mătură tot”.
“Atenție la Garcia, e mega tehnic!”
Sîntem în minutul 30, Mihai îi avertizează pe steliști să fie atenţi la Garcia, îl știe bine, “decarul” despre care Costi Mocanu spune că “poartă 10 și face ce trebuie să facă un număr 10”. “Auzi, dar ce face un director de televiziune?”, întreabă Mihai, după ce îi zic că Mocanu comentează meciuri cu o pasiune reziduală de pe vremea cînd era ziarist, înainte de a deveni directorul ProTV. Tac pentru că nu știu exact.
“Deci ce face?”, insistă el, calm, cu nonșalanţa masculilor care se uită la fotbal și discută, între parantezele centrărilor lungi, soarta lumii. Ridic din umeri, “e mult de zis”, noroc că mă scoate ratarea lui Rusescu, din minutul 42, la care Mihai pornește un protest și uită de curiozitatea cu televiziunea.
Se apropie pauza și tatăl se ridică de pe canapea. Se duce la Mihai și îi apasă cu degetul pulpa de sus a piciorului drept, acolo unde sub trening a apărut o umflătură. E punga de urină. Face pipi cu un cater în pungă.
Nimic nu e rușinos, nimic nu e pitit în spatele eufemismelor din gesturi. Echipele intră la vestiare și Mihai se duce cu scaunul la baia amenajată în garaj, pentru ca Mircea să arunce punga. Se termină o repriză fără istorie.
Cîntecul de leagăn al macaralei
Zi de zi, Mihai e ridicat dimineața și pus în pat, la culcare, cu un dispozitiv ca un ham, acționat de brațul silențios și puternic al unei mini-macarale
Partea a doua de pe Naţional Arena debutează mai bine pentru Steaua. Se simte presiunea.
Îl privesc pe Mihai, care urmărește meciul fără verdicte, cu conștiinţa îndelung exersată a sportivului care a învăţat că sensul jocului se poate inversa într-o clipă de inspiraţie, “hai, Tănase, tu poţi să treci,poți să driblezi”, sau de ghinion.
Sau de șansă. Pentru că, în minutul 54, Nikolici cade după o ţinere-împingere reciprocă și arbitrul dă penalty! Penalty pentru Steaua, penalty de nicăieri, mie mi se pare că e ușor, Mircea zice la fel, Mihai e sec: “La limită”. Tatăl său mustăcește ca un fost arbitru și adaugă: “La FC Utrecht, deasupra tunelului, e o inscripţie: «Arbitrul are dreptate și cînd nu are dreptate ». Acesta e ultimul lucru pe care-l văd fotbaliștii înainte să intre în teren”.
Mihai urmărește tensionat bucuria steliștilor de după decizie. “Asta nu e bine, mereu mi-a fost teamă de bucuria de dinainte de penaltyuri”. Fotbalul e o colecţie cosmică de superstiţii individuale ale jucătorilor, superstiții care se luptă una cu cealaltă pentru anihilare.
Vîntul și ploaia în geamuri
Rusescu se pregătește să execute, Mihai își duce cu tremur mîna dreaptă la pometele drept, este progresul lui din ultimele trei luni, nu se mulţumește cu asta, ar vrea mai mult, Rusescu se îndreaptă spre balon, șut, gol, g!o!l cum ar scrie pe iPhone.
Mihai și toţi cei din cameră respiră ușor, în timp ce lumea ia foc pe Naţional Arena, aproa pe că simţi tremurul camerei TV, ca pe vremuri, pe fostul 23 August.
E 1-0 pentru Steaua! Suflul tribunelor din Muncii bate în canalul care mărginește complexul din Utrecht și se izbește, ca o bucurie riscantă, în geamurile înalte de 5 metri ale livingului.
A început și ploaia, o ploaie care se așterne pe sticlă, prinzîndu-i pe oamenii din case în palate tăcute de cristal.
Vizita lui Iniesta
Farmecul golului de la București se prelungește. Steaua continuă să atace, Mihai își consultă cu băţul ecranul din faţă și anunţă ritmic că nemţii conduc în Israel, ca într-o cursă cap la cap din care ai lui ies învingători pînă acum.
Se aude soneria de la ușă. Apare Marvin, asistentul care îl va pune în pat pe fotbalist. Mihai e mulţumit că este schimbul puștiului mic și subţire, “el și o tipă sînt FC Barcelona mea care mă spală și mă aranjează dimineaţa, iar seara mă pun în pat. Marvin e Iniesta al asistenţilor”. Rîde.
Asistentul se mișcă într-adevăr repede, repede, după standardele lumii noi și unice a lui Mihai. Marvin are cam 25 de ani și-și face treaba cu grijă și cu fermitate, cu siguranţă și cu poante. Îi trece un ham mare, albastru, prin spate, ridicîndu-i părţi ale corpului, cît timp Mihai stă în căruţ și trage cu ochii la evenimentele colorate de pe Naţional Arena.
Un hamac și copilul din el
E greu de dus? Sincer, nu. Privești tabloul și te învăluie un soi de liniște; nu știi de unde vine, dar nici nu contează, ce atîtea explicaţii?! Poate liniștea vine de la calmul asistentului sau de la faţa atentă a Mariei, care-i ţine deoparte pe părinţi, “lăsaţi-l, vă rog, că-și face singur treaba!”. Sau de oriunde.
Pintado egalează pentru ciprioţi cu o lovitură de cap și Neșu se încruntă. “Ce facem? Îmi porţi ghinion?”, îl ceartă amuzat pe asistent, care tocmai vine cu “macaraua”, un sistem de scripeţi mare cam cît un aparat de la sala de sport, cu care îl ridică pe Neșu din scaun, ușor, ușor, cu butoanele albe ale telecomenzii.
La București e 1-1, calificarea e în aer, iar Mihai e el însuși suspendat la aproape un metru deasupra pămîntului, ca într-o pătură vînturată ușor de ramura unui vacanţe. “Ce bine e în hamac”, spune el, copilul din hamacul vertical și sportivul care așteaptă renașterea foștilor săi colegi de la Steaua.
În pat
Macaraua îl transportă, așa agăţat, cei trei metri lungi pînă la pat și îl așază ușor pe saltea. Mihai are reperele sale, exact ca pe teren. Spaţiile noii vieţi, în care distanţele se măsoară în centimetri. “Nu așa, puţin mai în faţă picioarele”, îi cere lui Marvin. Vorbește o combinaţie de engleză și olandeză, toţi cei din jurul său, asistente, kinetoterapeuţi, medici și vecini, fac la fel.
Abia așezat, Marvin realizează că degetele lui Mihai ating puţin tăblia patului și asta nu e OK, pentru că leziunile prin roaderea lentă a pielii, de zi cu zi, sînt dușmanul vizibil.
Mihai e cooperant și foarte atent, îl încurajează pe asistent să-l ridice din nou ca să-l pună mai spre capătul patului. A ajuns cunoscătorul la microscop al propriului trup.
Dincolo, la București, Steaua trece prin propria ei sincronizare dureroasă cu măsurile. Trage de ea și puterea de luptă a românilor îi grupează pe ciprioţi tot mai mult spre propriul careu.
“Ce bine bate Brandan cornerele!”
În minutul 70, steliștii au o lovitură de colţ. Mihai stă în pat și Maria îi scoate șosetele strînse, făcute din materialul de bandă elastică pe care fotbaliștii îl folosesc ca să-și protejeze gleznele.
“Le ţinem toată ziua așa ca să nu se umfle picioarele cînd stă în cărucior”, explică ea.
“Stai că bate Brandan, a bătut excelent ultimele cornere”, spune Mihai. Într-adevăr, Brandan centrează tare, cu efect, Nikolici se înalţă și trimite cu capul la colţ, formidabil!, e gol, gol real, calificant și ameţitor pentru Steaua!
Mihai aproape că strigă, a transpirat, nu are timp să-și revendice presentimentul acelui corner decisiv pentru că cei din jur încep inspecţia picioarelor. La rîndul lor, sînt inspectați de privirile lui Mihai. Unghiile i-au crescut în carne, el nu simte nimic, “doar un pic în vîrful piciorului drept”, va trebui să se ducă zilele astea să-l vadă un medic la spital ca să nu se infecteze.
Camera s-a umplut de bucurie din două motive: Steaua conduce și bătăturile din vîrful călcîielor inerte n-au avansat deloc. “Dimpotrivă, par c-au stagnat”.
SMS de “Noapte bună”
Golul trei e beatitudine pură, Mihai își face cinste cu un magneziu și un ceai verde, “din ăla care se bea la restaurantele chinezești”, apoi, chiar și așa, culcat, baleiază pe toate canalele de sport, ca să audă declaraţii. Nu îi e somn, nu are teamă de insomnii, “au trecut doar 7 luni de la accident, nu știu cum o fi mai buștean, abia mă trezesc ai mei dimineaţa la 8, cînd vine Iniesta să mă scoale din pat și să mă aranjeze”. E cinstit pînă la capăt: “Într-un fel, noaptea e cel mai bine”.
Prietenii săi Mihai și Oana pleacă, e noapte în Olanda, Mihai vede pe un site că lumea a ieșit în Piaţa Universităţii ca să serbeze calificarea Stelei.
În Utrecht, turnurile catedralelor cîntă parcă la pian, anunțînd miezul nopţii cu sunete armonioase, întrerupte doar de un bipăit de telefon. Găsesc mobilul chiar cînd urc scările hotelului. E un sms de la Mihai, neobosit și orgolios: “Auzi declaraţia lui Porumboiu pe DolceSport! Cică au pierdut meciul din cauza lui Gerlem”.
Și adaugă un zîmbet de “Noapte bună”.
marius • 16 decembrie 2011, 10:13
Hei! Mihai, mă bucur să au vești proaspete despre tine. Sa stii ca de câte ori mi-e greu la tine ma gândesc! Sanatate maxima!
ionut • 16 decembrie 2011, 10:14
Multa sanatete Mihai
vlaicu alex • 16 decembrie 2011, 10:18
mi au dat lacrimile….multa bafta mihaitza!!!
vlad • 16 decembrie 2011, 10:25
Imi vine sa plang
florin • 16 decembrie 2011, 10:26
Forzza Mihai! Mă bucur enorm când citesc vesti despre Neșu. Eu ți/aș propune ție, Mihai, și celor de la ziar sa ai o rubrică în ziar. Pana la urmă chiar poti comenta fotbalul. Esti baiat destept si il intelegi altfel, mai bine cred!
Adi • 16 decembrie 2011, 10:27
Salut mihai !! Vreau sa iti spun un secret ! Numai prin credinta poti reusi orice pe lumea asta ! Ai incredere in tine si in fortele propri si vei reusi sa joci fotbal dinou !! Iti recomand cartea The Secret !! E o carte foarte buna ! Si mai poti citi Conversatie cu dumnezeu ! Te va ajuta foarte mult !! Sanatate ! Si astept sa te vad pe picioare 1!
claudiu • 16 decembrie 2011, 10:36
MIHAI,ESTI UN OMEXTRAORDINAR!VEI REUSI,DUMNEZEU E LANGA TINE,EL TE VA PUNE DIN NOU PE PICIOARE!FI PUTERNIC,SA AI CREDINTA SI SPERANTA!SUNTEM ALATURI DE TINE,FIECARE CU CE PUTEM,EU MACAR CU GANDUL SUNT ALATURI DE TINE!FI TARE PE NTRU TINE,PENTRU FAMILIA TA SI PENTRU NOI MIHAITA!
TAVI • 16 decembrie 2011, 10:36
dumnezeu s-ati ajute sa te faci bine!!!!!
cristina • 16 decembrie 2011, 10:38
Mihai, buna! Ma bucur sa aflu vesti despre tine si ma bucur sa vad ca esti la fel de optimist. Dar vreu sa-i transmit si Mariei un gand bun pentru modul corect si afectuos de care a dat dovada dupa accidentarea ta. La multi ani, Mihai, la multi ani, Maria!
geo • 16 decembrie 2011, 10:38
Nesu forever
Stefan – Germania • 16 decembrie 2011, 10:48
Draga domnule Mihaita Nesu
Sper ca Dumnezeu sa te ajute pentru a-ti capata sanatatea pe care o meriti deoarece familia mea a vazut in dumneata totdeauna UN OM ADEVARAT,MODEST SI CU O ATITUDINE EXTRAORDINARA IN TOT CEIA CE FACEAI PE TEREN SI SANT CONVINS CA SI IN PARTICULAR ERAI LA FEL ; ESTI LA FEL.
Doamne ajuta-l pe DOMNUL MIHAITA:
STEFAN
Danny • 16 decembrie 2011, 10:50
Mihai Nesu un adevarat Gladiator !! Mihai Nesu : Trup si Suflet Pentru Culori .
Mihai Nesu Un adevarat Erou !!
Forzzza Nesu .. in fiecare zi ne rugam pentru o recuperare mai rapida .
Danny • 16 decembrie 2011, 10:52
Aaa , uitam ce`i mai important Sarbatori fericite !! pline de bucurii si realizari !!
Nesu , Nesu , Tot stadionul canta pentru tine !!
florin georgescu • 16 decembrie 2011, 11:01
Mihaita,ai fost,esti si vei fii un luptator atit pe plan sportiv cit si in viata de zi cu zii,vreAU sa nu fii ingrijorat cineva acolo sus te sptijina ,VOM FII ALATUTI DE TINE TOT TIMPUL SI NE BUCURAM DIN TOT SUFLETUL NOSTRU DE ORICE INFORMATIE REFERITOARE LA TINE,ESTI UN FOTBALIST ADEVARAT ,UN STELIST SUTA LA SUTA SI ASTA TE FACE SA TRECI PESTE TOATE GREUTATILE CE TI LE OFERA VIATA .AI GRIJA DE TINE FII TARE CA TOTUL ESTE DE PARTEA TA. MUTUMIRI FAM . TALE IN SPECIAL MARIEI PETRU GRIJA CE TI O POARTA . MULTA SANATATE SI LA MULTI ANI
UN FAN INRAIT AL TAU SI AL STELEI ,FLORIN
Jo • 16 decembrie 2011, 11:02
Nesu , Nesu , Tot stadionul canta pentru tine !!
aurelian • 16 decembrie 2011, 11:04
Cum a zis mai multe lume pe aceste comentarii va spun sincer ma aflu la kilometrii distanta de romania prea putin conteaza tara dar ma-m emotionat foarte tare si am plans la citirea articolului,felicitari STEAUA pentru calificare au facut milioane de oamenii fericiti de sarbatori si mandri ca suntem romanii si pentru MIHAITA NESU multa sanatate si sa deea dumnezeu intr-o zii sa il revedem pe gazon…DOAMNE AJUTA!
florin • 16 decembrie 2011, 11:07
Se va face bine?! Ajuta-l Doamne te rog sa se faca bine !!!
Multa sanatate si sarbatori fericite, Mihaita !
Radu George • 16 decembrie 2011, 11:09
Multa vointa Mihai exact asa cum faci si pe teren si totul va fi bine !!!
Noi suntem mereu alaturi de tine!!!!
La multi ani si te iubim !!!
Andrei • 16 decembrie 2011, 11:12
sanatate multa, Mihai!
cornel • 16 decembrie 2011, 11:13
Curaj si sa nu uiti ca suntem alaturi de tine! Viata merita traita,esti un om de caracter si poti sa faci multe lucruri bune si de acum inainte!
Darie • 16 decembrie 2011, 11:17
Sanatate Mihai! Multa sanatate! Dumnezeu sa te ajute sa-ti revi!
Cretzu • 16 decembrie 2011, 11:18
Unul dintre putini jucatori de la STeaua care merita stima si respectul nostru.Intotdeauna a fost trup si suflet pt culori.A jucat si bandajat si accidentat.Avea adversari poate de 2 ori cat el si totusi nu a contat niciodata.Darama tot in cale prin entuziasmul lui.Vei ramane in inima noastra pentru totdeauna
ALEEEOOO ALEEOO unu e Bichonu
A cazut s-a ridicat
Pentru Steaua s-a luptat
REspect Nesu
Robert • 16 decembrie 2011, 11:21
In viata mea nu am vazut un om, mai curajos, mai optimist decat Mihai.
TOT RESPECTUL MIHAITA.
De asemenea, am un respect imens pentru Maria.
Imi scot palaria in fata voastra.
Sebi • 16 decembrie 2011, 11:24
Sper ca de sarbatori sa primesti ceea ce ne dorim cu totii. Sanatae si puterea de a te ridica din pat prin propriile forte. Doamne ajuta!
Amartalos • 16 decembrie 2011, 11:31
Buna Mihai, desi sunt militar de mult timp si sunt o fire impunatoare si impozanta de multe ori simt ca imi vine sa cad, dar ma gamdesc la Dumnezeu, la baetelul meu si la sotia mea si imi adun toate puterile si continui. Ma gandesc acum ce fatarnic sunt, ce probleme minore am, ce frumoasa viata mi-a randuit Dumnezeu. Eu nu cred in minuni facute de om, eu cred in minuni facute de Dumnezeu. Sper ca intr-o zi sa citesc si despre tine Mihai ca incepi sa te misti sau poate tu ai o alta dorinta, orice dorinta ai avea Mihai indrazneste. Eu nu pot sa zic ca ma voi ruga pentru tine pentru ca sunt un pacatos si nu ma rog nici pentru mine insa, cand imi voi aminti, o sa-mi fac o cruce smerita si o sa zic „Doamne ajuta” si pentru tine si familia ta. Dumnezeu sa iti dea sanatate tie si familiei si sa aveti niste sarbatori pline de pace si liniste sufleteasca. Sarbatori fericite.
Adrian • 16 decembrie 2011, 11:32
Salut!Mihai eu sunt dinamovist dar am vazut partida stelei la tv si nu mi s a facut parul de gaina cand am citit bannerul acela si cand 50.000 de oameni la inceput de meci au inceput sa iti strige numele!Cand vad de ce plang unii oameni,de ce sunt nervosi,suparati,tristi…inclusiv eu…m am certat cu o fata la care tineam,iubita ca sa zic asa …si am fost suparat si trist cateva zile…dar dupa mi am amintit episodul tau…si am zis…baiatul acela nu simte apa calda si rece si nu poate merge si eu sufar din cauza asta?!Mihai sper din inima sa te faci bine…eu te tin minte ca odata ai venit la urziceni sa faci antrenament cu steaua la baza sportiva acolo!!!Eram junior la urziceni!Te pup si insanatosire grabnica!!!sarbatori fericite!
Manda • 16 decembrie 2011, 11:34
Capu sus Mihai suntem alaturi de tine!!!
DD • 16 decembrie 2011, 11:39
Multa sanatate Mihaita ! Sarbatori fericite ! Hai Steaua !
Varlan Adrian – Bacau • 16 decembrie 2011, 11:40
…ma inclin fata ta, Mihaita!….esti nu un exemplu, ci esti un fel de abecedar pt noi, cei care de multe ori cedam foarte repede si nejustificat in fata impedimentelor de orice tip…stiu in sufletul meu ca vei fi bine intr-o zi!…contiua sa ai incredere in tine si in Dumnezeu!…
PS – sa stii ca nu sunt suporter al Stelei, ci al football-ului in general….
dvadeset • 16 decembrie 2011, 11:45
Toată suflarea roșu-albastră este alături de tine Neșu. Dumnezeu să te ajute să te faci bine, pentru că ești un om extraordinar.
Te iubim, Mihai Neșu !
Radu • 16 decembrie 2011, 11:47
Multa sanatate, si sper sa se refaca cat mai repede! Doamne ajuta !
zorro • 16 decembrie 2011, 11:48
o sa iti revii !!!!!! si sa revii la steaua !
Mihai • 16 decembrie 2011, 11:48
Mihaita, de abia astept sa te vad din nou pe stadion, pe propriile tale picioare… Iti doresc sa te vindeci cat mai repede… Lupta… Lupta asa cu a reusit sa o faca si Steaua… Intodeauna exista o speranta, nu o lasa sa moara… Sarbatori fericite si sanatate maxima Mihaita…
catalin severin • 16 decembrie 2011, 11:55
multa sanatete te iubim mereu toti stelisti
Florin din Botosani • 16 decembrie 2011, 11:58
Mare OM. Tot respectul pentru Mihai. Nu stiu cine ar fi capabil de atat optimism. Recunosc, sa fiu in locul lui nu cred ca as avea puterea de a sta atat de bine cu psihicul. Multa sanatate, Mihai. Daca putem sa te ajutam (acheseaza multa lume la asta, sper eu) just whistle. Mare4 OM.
stelist • 16 decembrie 2011, 12:00
mihai, suntem alaturi de tine. toti stelistii. vino la anul la un meci al stelei pe arena nationala si o sa vezi ce insemni pentru noi.respect nesu.
Stefan • 16 decembrie 2011, 12:02
Cu toate ca Sunt suporterul altei echipe decat Steaua m-am bucurat ptr calificare. Sunt Roman ce naiba. Nesu esti si vei fi un adevarat gladiator.Domnul sa te ajute iar Mosul sa vina Cu simtire la tine:))
Paul • 16 decembrie 2011, 12:04
fi sigur ca o sa-ti revii….multa sanatate Mihai..
stefan george mihaita • 16 decembrie 2011, 12:07
mihaita..mult respect……….vei fi mereu in inimile noastre….iti doresc insanatosire grabnika…sarbatori fericite…fortza steaua:X
kiss • 16 decembrie 2011, 12:10
ar fii o idee buna..daca tot nu poti juca fotbalul atunci fa-te comentator..si comenteaza meciurile
george balta • 16 decembrie 2011, 12:18
nu uita Mihai: cand te uiti la meci incearca sa intrii si tu printre ei „alearga cu ei si pozitioneaza-te ca si cand esti pregatit sa primesti o pasa”……..te imbratisez. spor la treaba!
adrian • 16 decembrie 2011, 12:21
Milioane de oameni din intreaga lume isi doresc ca tu sa te faci bn sa revii pe propiile picioare.Nu-mi doresc nimic altceva de sarbatori decat ca tu sa iti revii si am sa ma rog pt asta! Doamne ajuta ca sa se indeplineasca aceasta dorinta cat mai repede. Doamne ajuta!(Stiu sigur ca ai sa-ti revii, nu are cum altfel, fii tare si va veni si ziua aceea!)
Andrei Ionescu • 16 decembrie 2011, 12:22
Buna ziua,
Sunt fan GSP, dar mai ales al editorialistilor GSP. De cele mai multe ori nu citesc gazeta cat blogsport-ul. Si de cele mai multe ori, las pe o emisiune la un canal romanesc de sport (altfel prea pline de latraturi si behaieli), daca unul din ei vorbeste.
Marturisesc ca nu am fost niciodata fan Nesu. Nici fan Steaua, decat in competitiile europene unde intr-adevar e mai ceva ca nationala. Pentru ca nu il cunosteam decat ca un jucator de fotbal, nu prea talentat, si cam kamikaze. Chiar ma gandeam ca nu are cum suplini la infinit lipsa talentului cu acest sacrificiu fara sens insa mi-a ramas in minte zbaterea dintr-un meci cu Olanda in care efectiv rautatea lui a facut ca in zona lui sa nu fie periculosi adversarii… sau asa mi s-a parut mie. Deci m-am bucurat cand a plecat in Olanda, pentru ca a scapat de presiunea inutila si absurda de la echipa ex „din Ghencea”.
Am devenit insa, din mai incoace, fanul omului Nesu. Urmaresc si am urmarit cu sufletul la gura insa tot ce i s=a intamplat din mai incoace. De la stirile accidentarii pana la editorialele Dvs. Apreciez chiar si nota usor melodramatica (atenuata in timp) a relatarilor, reportajelor, interviurilor. Efectul este masiv.
Sunt convins insa ca efectul este serios si dpdv financiar, economic, ca tiraj, nr de ziare vandute si publicitate pentru Dvs. . Ceea ce nu ma deranjeaza catusideputin. Prefer sa dau un ban pentru ceva calitativ pentru ca ar trebui sa se aplice si in Media romaneasca considerentul ca suntem prea saraci ca sa ne permitem ceva ieftin si prost (Ring, Libertatea etc.)
Va rog insa un lucru, daca se poate. Mi-ar placea sa vad, in prag de sarbatori o campanie veritabila sociala a Gazetei. Un loc unde sa se intoarca un procent din acesti bani (ca cei facuti din povestile intimitatii lui Mihai Nesu). Campania „ne pasa de sport-poate prea mult” sa se transforme macar acum in o forma de ajutor al sportivilor mici, poate neajutorati, sau al celor cu disabilitati care participa la olimpiade de exemplu, sau pur si simplu al unu camin de batrani/copii/spital etc.
Va doresc o zi excelenta in continuare si privesc cu interes in continuare urmatoarele Editoriale, reportaje, interviuri…
Horace • 16 decembrie 2011, 12:23
Mihaita, suntem alaturi de tine. Ma rog sa te faci bine, meriti tot binele din lume.
giolo • 16 decembrie 2011, 12:24
Nesu , Nesu , Tot stadionul canta pentru tine !!
Dan • 16 decembrie 2011, 12:25
Mi-a placut ideea cuiva ca Mihai sa aiba un colt in ziar in care sa comenteze foptbalul…ce vrea el, aia sa fie. Sunt sigur ca vor fi articole nu doar foarte citite, ci foarte interesnate. Pt ca Mihai are atatea de spus catre noi, cei ce iubim fotbalul si il iubim pe Mihai. Iar banii generati de traficul facut sa ajunga la o asociatie ce sprijina oamenii cu probleme ca ale lui Mihai, sau chiar la Mihai daca va fi nevoie pentru ceva interventii chirurgicale.
Si toate astea pentru ca Mihai merita tot sprijinul nostru. La fel si ceilalti ce ar pute fi ajutati de fundatia sa.
Nu fiti doar < ....>, fiti si oameni, si faceti asta. Il va ajuta si pe Mihai, ne va ajuta si pe noi, si ii va ajuta si pe altii cu probleme.
Hai ca se poate !
Paul Tecuceanu • 16 decembrie 2011, 12:37
Mihai,
Pentru mine esti un exemplu. Curajul tau de a infrunta o situatie atat de grea, imi da putere in fiecare zi. Sper din suflet ca intr-o buna zi sa aud ca Dumnezeu a infaptuit minunea, ca esti din nou pe picioarele tale. Crede in Dumnezeu, El face minuni!
Sarbatori cat se poate de fericite pentru tine si Maria! Dumnezeu sa reverse toate binecuvantarile Lui peste voi!
Numai bine va doresc!
my_shoes93 • 16 decembrie 2011, 12:56
Mihai,
Ma bucur sa vad ca-ti canta inima privind meciurile Stelei si ca victoria iti este si tie dedicata ! Ma intrebam azi dimineata daca fiecare meci s-ar juca doar ptr tine…ce s-ar intampla ? Eu asa as motiva anul viitor jucatorii, sa faca TOTUL PENTRU TINE !! Asta DA motivatie, nu crezi ? Frumos si gestul rapidistilor de a intra cu tricouri albe cu inscrisul numelui tau, dar n-au fost lasati de UEFA, insa gestul conteaza 🙂
Mihai, sa nu cedezi nicio clipa, fiecare secunda traita este importanta in viata asta, azi poti fi jos iar maine sus, asa este viata, cu coborasuri, suisuri dar pina la urma toata lumea ajunge unde-si doreste ! Si tu vei ajunge acolo unde ti-ai propus, dar SA CREZI IN TINE !! SUNTEM ALATURI DE TINE SI ITI TINEM PUMNII SA TE FACI BINE, TE VEI FACE BINE si va veni ziua cand vom veni la aeropor tsa te impinam, sa te vedem pe picioarele tale, cum zambesti si ca totul a trecut cu bine, ca ai redevenit cel pe care-l stiam !!
SANATATE SI SARBATORI ALATURI DE CEI DRAGI TIE, si nu uita ca : TE IUBIM, Bishonule-stelist !!!!
Adi • 16 decembrie 2011, 12:57
Fii tare Mihai! Dumnezeu o sa te ajute sa treci peste, sa te faci bine.
Toate bune.
Adi
M.Voicu • 16 decembrie 2011, 13:01
ce pacat ca trebuie sa sustinem un jucator care a ajuns saracul in pat paralizat .. si uitam sa al sustinem atunci cand este pe teren .. asa am fost .. asa vom fi mereu .. mult prea orgoliosi sa facem cea ce trebuie cand trebuie .. SANATATE BISHONULE