Cum a ignorat Primăria sfatul unui consultant plătit cu 1,5 milioane de euro ca să crească prețul la Național Arena cu 25 de milioane de euro

miercuri, 30 noiembrie 2011, 1:06

UPDATE: Pe 8 mai 2008, primarul care a pledat în fața Consiliului General pentru creșterea investiției era Adriean Videanu, nu Sorin Oprescu. Am rectificat, scuze! Derularea faptelor, datele, declarațiile, numele și cifrele rămîn valabile. Mai tîrziu, pe vremea administrației Oprescu, s-au semnat actele adiționale care au marcat creșterea prețului.  

Louis Berger: ”Am scris Primăriei că acoperișul stadionului este neeconomic!”

S-a întîmplat în lungul șir de zile asemănătoare, în care doar norii care enervau cerul orașului făceau diferența. „În fiecare dimineață veneam pe șantierul de la stadion și, întîi, îmi beam cafeaua în baraca din Parcarea C”, povestește Cătălin Crețu.

În vîrstă de 44 de ani și de profesie inginer constructor, șeful echipei de consultanți ai corporației americane Louis Berger, firmă angajată de Primărie pentru a superviza construcția Național Arena, răsfoia agale hîrtiile de pe birou, în aroma măcinată a dimineții. „În unele perioade, era singurul moment liniștit al zilei. Apoi începeam turul șantierului, împreună cu oamenii constructorului”. Zi de zi, cîte una dintre cele aproape 1.500 de dimineți cîte a strîns Crețu pe stadion pînă azi. Zile dure, zile de dispută monotonă cu echipa constructorului, cearta obișnuită din care, pînă la urmă, se înalță zidurile; o zi ca oricare alta.

Dar pe aceea și-o va aminti.

Dimineața banilor mulți
Cînd i-a picat sub ochi „documentația pentru autorizația de construcție”, inginerul nu a realizat imediat.
Dar a văzut și a doua hîrtie de pe birou: „Memoriul tehnic”. Primăria intenționa să pună acoperiș stadionului! Auzise ceva, dar acum era oficial. Vor acoperiș retractabil. I se cerea părerea.

Max Bogl nici nu se terminase proiectul și, în acea zi ploioasă de aprilie, totul se dădea peste cap pentru oamenii lui Cătălin Crețu, cei care jucau, printre altele, rolul de diriginți de șantier, de interfață între Primărie și Max Bogl.

Ei, cei de pe șantier, măcar știau. Pentru contribuabilii români însă, neștiutori, începea o cursă a înarmării de lux, o cursă silențioasă la capătul căreia aveau să descopere că un stadion de aproximativ 100 de milioane de euro, cît li se promisese că va costa, va fi regăsit la final la peste 185 de milioane de euro.

Cel puțin 25 de milioane de euro s-au comis în acea dimineață.

„Am trimis o adresă în care mi-am exprimat opinia în privința acoperișului. Primăria a decis altfel. Vom vedea dacă eu am greșit atunci”

„Nu am primit nici un răspuns”
„Pe 9 aprilie 2008, i-am trimis doamnei Aurora Abas, reprezentantul Primăriei în proiect, o adresă”. Crețu citează din adresa aflată la dosar. „I-am scris că «acoperișul retractabil reprezintă variantă neeconomică în condițiile în care poate fi folosit numai în timpul verii și în cazul ploilor ușoare»”. Și ați primit un răspuns?

Crețu e ferm. „Nu, nici un răspuns”. Nici măcar unul verbal?. „Nu!”. Crețu spune că „m-am simțit obligat profesional să dau în scris acea opinie față de acoperiș”.

1,5 milioane ca să nu-l asculți
O firmă-consultant, plătită, conform lui Bogdan Hreapcă, directorul actual de investiții al Primăriei, cu o sumă de aproape 1,5 milioane de euro, îți semnalează că intenția ta n-are sens economic și totuși mergi mai departe!

Dar nu doar că mergi mai departe, dar și prezinți această variantă de a merge mai departe cu acoperiș și cu 25 de milioane de euro în plus drept „unica variantă, pentru că altfel am fi plătit reproiectarea și alte daune care ne-ar fi dus la același preț, așa că am mers pe varianta cu acoperiș, votată în Consiliul General”. Citat tot din Hreapcă, cel care a preluat din mers investiția în 2008, o dată cu schimbarea lui Adriean Videanu cu Sorin Oprescu.

Cum s-a trimis ordinul din 2007?
Aici apar mai multe neconcordanțe, pe care Gazeta va insista pînă le va lămuri. Aurora Abas emisese, într-adevăr, către Max Bogl un ordin de reproiectare cu acoperiș în 2007.

Nu am descoperit însă Hotărîrea Consiliului General pe baza căreia Abas a trimis acest ordin, așa cum susține Hreapcă. Dar am găsit altceva.

Videanu a cerut mărirea de preț
În locul răspunsului la adresa în care descuraja investiția în acoperiș, omul lui Louis Berger primește în baraca sa gri, pe 29 mai 2008, o hîrtie prin care Primăria îi spune că se va face acoperișul retractabil! „Vă atașăm hotărîrea…”.

Este Hotărîrea numărul 234, a Consiliului General al Municipiului București din 8 mai 2008, semnată de Maria Roxana Cosma și Tudor Toma. În Hotărîre, valoarea crește de la 411 milioane de lei, aprobați în 2006, la 513 milioane de lei!
E posibil ca aceasta să fie, de fapt, hotărîrea, ceea ce schimbă total datele problemei, pentru că înseamnă că, pînă în acel moment, Direcția de Investiții n-avea nici o bază legală să ceară constructorului o reproiectare cu acoperișul de 25 de milioane de euro.

În fața Consiliului General din 8 mai 2008, primarul Videanu a pledat pentru creșterea investiției, iar Direcția de Investiții a întocmit un referat pro acoperiș. Deși expertul angajat avusese altă opinie. A fost reflectată și opinia lui, scrisă, în fața reprezentanților bucureștenilor? O altă întrebare la care vom obține răspuns și-l vom publica.

„Poate să plouă oricît, acoperișul rezistă”
În privința acoperișului, opiniile sînt și azi împărțite. Din baraca lui care intră în a patra iarnă, Cătălin Crețu, de la Louis Berger, spune că „se va vedea dacă eu am avut dreptate trimițînd acea adresă”. Adresă ignorată.

Dinspre Primărie, Bogdan Hreapcă, cel care a preluat investiția după povestea din mai 2008 și a semnat apoi actul adițional prin care s-a realizat acoperișul, afirmă sigur pe el că „acoperișul rezistă oricărei ploi și furtuni dacă e închis înainte să înceapă ploaia. Iar în privința zăpezii, nici o problemă, poate ninge oricît, acoperișul suportă”.