TOLO.RO
TOLO.RO
Cum a trăit Pep Guardiola ultima zi de vacanţă şi prima zi din noul război pentru imaginaţia lumii
luni, 25 iulie 2011, 12:55
Cum a trăit Pep Guardiola ultima zi de vacanţă şi prima zi din noul război pentru imaginaţia lumii
Bărbaţii se înghesuie în toaleta femeilor, dar ropotul vine de undeva de afară. Plouă încă în Split, la cinci ore după ce furtuna s-a spart. „A fost furtuna perfectă”, suflă Marco, un vînzător de scutere. Îşi încheie şliţul şi se întoarce în tribună.
De 100 de ani, oraşul cu palmieri şi smochini de pe malul Adriaticii n-a trăit un asemenea potop. De 100 de ani, adică de cînd are o echipă de fotbal pe care în astă seară şi-o strînge la piept, după ce i-a stors tricoul.
Oaspeţi speciali
Mai e puţin pînă la începerea meciului Hajduk Split – FC Barcelona, meciul care celebrează cententarul lui Hajduk. Catalanii au acceptat amicalul. Deşi au încasat ceva bani, cîteva sute de mii de euro se spune aici, s-ar fi lipsit bucuroşi de ei, dar apucaseră să-şi dea cuvîntul. Plus că Barca, vezi simbolul UNICEF purtat pe pieptul echipei pînă în sezonul trecut, e conectată la un curent mai larg al solidarităţii.
Aterizare cu peripeţii
Nimeni nu se aştepta însă la aşa ceva. Guardiola şi echipajul de extratereştrii au expirat cu gestul treptat al omului exasperat atunci cînd avionul lor a reuşit să aterizeze cu bine la Split, la ora 13, în ziua jocului. Furtuna lovea din toate părţile. Pe coastă se vedeau maşini alunecînd uşor pe apa maro.
Pista, prinsă între mare şi munte, era aproape inundată şi în imaginile de la televiziunile croate abia întrezăreai aeronava albă a oaspeţilor prin efectul de ceaţă al ploii.
Torcida
Dar asta a trecut. Acum un cor de 32.000 de voci cîntă în tribuna stadionului Poljud, arenă construită în 1979. Arată mai tînăr. Sau oamenii îl fac aşa. Au platit intre 30 de euro si 100 de euro pe bilet.
Leagănul lui Hajduk are cu două tribune acoperite şi o peluză unde e plasată galeria. Copertina luminată atrage pescăruşii dinspre port, care se trezesc apoi ameţiţi de tunetul care vine dinspre cuibul uriaş.
Cu o jumătate de oră înainte de meci se cîntă imnul lui Hajduk. Stadionul face un pas în faţă. Tot ce vezi e zidul de bărbaţi, femei şi copii în tricourile roş-albastre sau albe ridicîndu-şi fularele deasupra capului, gest asemănător celui din tribuna giuleşteană, cînd se aud primele versuri ale lui Adrian Păunescu.
„Torcida” lui Hajduk a fost fondată în 1950, poartă un nume brazilian şi croaţii susţin că e cea mai veche formă de organizare a unor suporteri din întreaga Europă. Refrenul „o hajduceeee” te pişcă precum un roi de ţînţari. Dar ceva îl întrece în sonoritate.
12 titluri de campioni ai fostei Iugoslavii are Hajduk Split în palmares
Cîntecele celor 32.000
Vine imediat. Un cîntec despre Dalmaţia. Cei 32.000 cîntă cu toţii, cîntă orgolioşi şi veseli totodată, cîntă despre Dalmaţia îmbrăcaţi în tricoul Barcelonei sau în cel al lui Hajduk. Nu e Messi aici? Bine, dar Dalmaţia este! Şi ei cîntă.
Meciul se leagănă pe aceste melodii care se repetă pe tot parcursul jocului. Imposibil să nu faci suprapunerea. Te sîcîie. Oare ce va cînta tribuna de pe „Naţional Arena” peste două săptămîni, în faţa unui alt meci special? Care sînt melodiile şi imnurile noastre fotbalistice care să întreţină iluzia şi să propage mîndria, dincolo de forma de zi cu zi a unei echipe şi dincolo de slăbiciunile omeneşti ale jucătorilor? În fine, vom vedea. Asta dacă Argentina va mai veni.
Cu ochii pe Keita
Barcelona nu doar că a venit, dar n-a făcut figuraţie. Chiar dacă a început fără destui titulari, Guardiola i-a presat minut de minut pe ai săi.
A strigat la Villa, matur şi mereu concentrat, l-a iritat nonşalanţa lui Keita şi l-a schimbat la pauză pe Lobato, nesigur, introducîndu-l pe Maxwell. Tot la pauză au mai intrat Abidal, Busquets, Cuenca şi Iniesta, care a purtat banderola şi a potolit furia din prima repriză a gazdelor. Tomasov făcuse jocurile impecabil pentru Hajduk, care a deţinut ocaziile primei părţi, chiar dacă un şul al lui Villa a muşcat bara.
Sub presiune
Îmbrăcat în blugi şi în cămaşă cadrilată, Guardiola a stat mai mult la marginea terenului decît pe bancă, ducîndu-şi echipa spre o repriză secundă mai bună, stăpînită practic de catalani, şi spre un 0-0 final. Rezultat onorant şi pentru formula improvizată a lui Pep şi pentru sărbătoarea gazdelor.
Neras şi bronzat, antrenorul reginei lumii şi-a sărbătorit printr-o pîndă atentă ultima noapte de vacanţă înaintea unui sezon aşteptat cu sufletul la gură de tot mapamondul fotbalistic.
Întrebarea
Niciodată poate n-a existat atîta încordare copilărească în sute de milioane de microbişti, cu toţii prinşi într-o singură întrebare: „Mai poate Barca să-şi ducă povara zimbitoare a perfecţiunii?„.
Destinul şi mîndria unui club care se întinde „de la Split la Vukovar şi Ljubliana, de la Zagreb la Pristina”, după cum au titrat ziarele croate, au decis ca acest sezon să înceapă aici, în oraşul unde reflexele albastre sînt peste tot, în blugii lui Pep Guardiola şi în sardinele pe care localnicii le pun in ladite cu gheaţă, în piaţă, la primele ore ale dimineţii.
AICI rezumatul meciului Hajduk Split – Barcelona 0-0
Makavelis • 25 iulie 2011, 1:33
Pana cand Xavi si Iniesta nu vor imbatrani, Barca va fi acolo, sus. Poate nu castigatoare de Champions si liga locala, insa undeva acolo, la bataie cu Real si Manchester.
Petru • 25 iulie 2011, 5:39
Tre sa recunosc ca acest articol mi-a reinviat niste sentimente puternice. Am stat si eu alaturi de Torcida Split in peluza stadionului Poljud acu 6 luni la un Hajduk-AEK, la invitatia unui prieten croat. Atmosfera, desi a plouat si a fost destul de racoare in acea seara, a fost incredibila. Merg pe stadioane de cand sunt mic dar asa ceva nu am mai vazut nicaieri. Si doar ideea ca nu a fost plin stadionul ma infioara. Dupa vreo 10 minute de la primul fluier cantam impreuna cu croatii desi nici macar nu stiam versurile.
Hajduk Split nu este doar o echipa, este simbolul unei tari, cu fani la Ljubljana (oras in care am locuit) pana la Viena sau Sarajevo sau chiar Zagreb, este sufletul Dalmatiei a carei coasta e plina de graffittiuri imense pe autostrazi, blocuri, poduri sau statii de autobuz, plina de copii purtand tricouri cu Tomasov, Ibricic, Kalinic sau mai vechii jucatori. Hajduk Split este prin dragostea fanilor sai un fenomen fara egal in fotbalul european.
Ionut • 25 iulie 2011, 8:57
Frumos scris, felicitari!
Poate le dai o mana de ajutor si colegilor tai: „Chiar şi atunci cînd a fost depăşit fie de Webber, fie de Alonso după ieşirea de la boxe, britanicul i-a depăşit uşor şi INTR-UN MARE STIL pe adversarii săi.”
morsanu • 25 iulie 2011, 9:15
Tolo, stii foarte bine ca la meciul cu argentinienii repertoriul va depasi rar nivelul de „Romania, Romania, ole ole ole” si „Pe ei, pe mama lor”.
Nu e cazul sa ne asemanam cu popoarele balcanice, in ei curge altfel de sange. Ei au orgoliul acela local sau national care ii face sa se adune si sa stea demni in fata adversarilor, fie ca acestia sunt o alta natiune, o echipa de fotbal sau chiar propriul lor guvern falimentar.
ovidiu • 25 iulie 2011, 9:34
am vazut meciul , a fost o adevarata sarbatoare … articolul excelent ca de obicei cand Tolo nu se ocupa de politica…
poporul revolutionar • 25 iulie 2011, 10:13
@petru
Nu chiar fara egal. Sau poate nu i-ai urmarit pe fanii Stelei Rosii Belgrad 🙂
aa • 25 iulie 2011, 11:26
poate nu iati vazut pe fanii lui dinamo bucuresti pe national arena ,hajduk erau mici copii pe langa peluza dinamovista HAI DINAMO !!!
gilos • 25 iulie 2011, 13:18
N-am inteles care e treaba cu sardinele ? Articolul este frumos, dar metafora ta ma e prea subtila pt mine …
Octav • 25 iulie 2011, 15:40
Hajduk Split este mai mult decat o echipa! Este un exemplu de club in care suporterii joaca un rol fundamental, acolo toata lumea tine cont de ei, ei fiind cei care conduc clubul. Torcida organizata in intreaga coasta dalmatica, si nu numai, formeaza intr-adevar un grup de exceptie, extrem de bine organizat.
Ce s-a intamplat la aniversarea lor de 100 de ani, nu se va intampla niciodata in Romania (bine aici este oricum interzisa orice forma pirotehnica, acolo e un lucru natural).
http://www.youtube.com/watch?v=wp_LpSfxIgw
msrp • 25 iulie 2011, 15:46
Foarte frumos spus, insa cred ca paralela cu meciul Romania – Argentina este cumva deplasata. Foarte putine echipe nationale au suporteri asa patimasi (poate Serbia da, dar Croatia nu cred).
Asa ca inchipuie-ti mai bine un Steaua, Rapid, Dinamo contra Barcelona. Cu siguranta atmosfera ar fi alta decat la Romania – Argentina.
Pe de alta parte si la croati ca peste tot. Majoritatea celor care fac spectacolul ala in tribune a 2-a zi te miri pe strada ca ce derbedei sunt.
Pacuiul lui Soare • 25 iulie 2011, 15:47
nu are sens sa ne suparam, au o alta cultura a suporterilor; sint multe zone in care se cinta slabutz; nici in spania din ceea ce stiu eu nu e cine stie ce zgomot pe stadion.
Plus ca pe noi ne mai si complexeaza istoria 🙂
cristiano • 25 iulie 2011, 17:22
De acord cu Makavelis, Barcelona scade mult cand pe teren nu se afla xavi & Iniesta !!!
Completari • 25 iulie 2011, 20:34
Pana in 1979 Hajduk a jucat meciurile pe ,,Stari Plac”. Polijud a fost inaugurat in 1979 cu prilejul jocurilor mediteraneene, si este creatia dr. arhitect Boris Magas.
Perioada de aur este considerata cea a anilor ’70 cand la Hajduk au evoluat jucatori precum Nadoveza, Dzoni, Ruklijac, Zungul, Zlatko si Zoran Vujovic, Borivoije Georgevic, Primorac, Rozic sau inegalabilul Ivica Surjak.
In editia 72/73 a Cupei Cupelor , Hajduk a fost ,,dusa” pana in finala de Branko Zebec, iar in 83/84 deasemeni Hajduk a ajuns in semifinalele Cupei UEFA, de data aceasta sub bagheta lui Pero Nadoveza.
HAJDUK ZIVI VIJECNO !!!!
tigara electronica • 26 iulie 2011, 12:02
Pana anul trecut as fi pus acesta stampila a perfectiunii pe prestatia lui Mourinho. Insa Guardiola se pare ca a depasit aceasta bariera si, prin prestatia echipei sale reuseste sa redefineaca frumusetea unui sport plin de premize materiale si in ultimul timp si politice.
Ieri, la o emisiune sportiva, un fost jucator al stelei, Falemi daca nu ma insel, a facut o afirmatie ce mie personal mi s-a parut o revelatie. Succesele Barcei erau puse pe seama geniului lui Messi, insa odata cu Cupa Americii acest mit a fost in totalitate daramat. Nu Mesi sta in spatele succeselor Barcelonei ci acest geniu, Guardiola , ce a reusit sa reinventeze fotbalul adaugand un nou jargon in dictionarul acestui sport – Tiki-Taka. Erau toate premizele ca Argentina sa castige campionatul, fiind gazda si avand un lot incredibil insa… iata ca nu s-a intamplat.
Felicitatari Guardiola!
Pandele • 28 iulie 2011, 15:27
Fara sa ma preocupe fotbalul foarte tare, dar stiind in linii mari cine e Hajduk, am traversat cu masina acum cativa ani orasul Split. Emblema clubului e vopsita pe multe blocuri, la o scara imensa, vizibila de la kilometri. Mi-a fost mai clar cum e cu atasamentul localnicilor fata de echipa, iar acum Tolo a rafinat imaginea asta. Merci, Tolo !