TOLO.RO
TOLO.RO
„Ultima noutate e că pot controla cu mîna dreaptă scaunul cu rotile”. Şi adaugă: „Pînă acum, puteam să fac acest lucru doar cu bărbia”.
duminică, 17 iulie 2011, 10:02
„Ultima noutate e că pot controla cu mîna dreaptă scaunul cu rotile”. Şi adaugă: „Pînă acum, puteam să fac acest lucru doar cu bărbia”.
E primul mesaj al lui Mihai Neşu pentru prieteni şi suporteri, la două luni şi o săptămînă de cînd fotbalistul de 28 de ani al lui FC Utrecht şi-a fracturat coloana la un antrenament şi a rămas imobilizat.
Zilele lui Mihai curg monoton. Aşa cum spune el însuşi, „fac progrese cu paşi mici”. La început a fost senzaţia de arsură pe care doctorii şi pacienţii paralizaţi o descriu ca pe mesajul retrezirii la viaţă a enigmaticului mecanism nervi-muşchi. În cazul lui, mîna dreaptă e cea care s-a întors parţial. Apoi, au venit exerciţiile pentru degete, unul după celălalt, oră cu oră, reluate mereu şi mereu.
Uneori trec ani pînă cînd corpul sau un traseu al lui îşi reia funcţiile motrice. „Nu vreau să anticipez prea mult”, spune bărbatul din clinica de la Utrecht. Nimeni nu ştie cît va dura, ne transmite el.
Nici o zi nu e o zi pierdută. Firesc, noi înţelegem mai greu. Pentru că, de partea asta obişnuită a vieţii, folosim fără efort furculiţa, ne acoperim gura cînd tuşim sau ne aplecăm alene să aruncăm ciorapii în coşul de rufe, strîngîndu-i înainte în pumn şi activînd astfel instinctiv mai mulţi muşchi decît ne gîndim. Mergem, alergăm, iubim, suferim şi facem entorse cînd nu sîntem atenţi. Acesta ni se pare riscul maximal. O gleznă sucită.
Lui Mihai i s-au luat dintr-o dată. Nu pe rînd, nu una da şi alta nu. Toate dintr-o dată!
Fiecare dintre noi pierdem la un moment dat enorm. Întrebarea nu e dacă, ci cînd. Toţi pierdem şi, în acel moment al durerii acute, ne recîştigăm un soi de pace care vine din durere care ajunge la limită, din epuizare.
Ceva ni se ia. Întotdeauna ni se ia! Sănătatea, viaţa, un om drag, un viitor posibil. Neavînd de ales, ne întoarcem către suflet, cel care a fost acolo mereu, profund şi tăcut. Zilele pierderii sînt zilele în care ne mişcăm cu încetinitorul, în care lumea îşi reduce zgomotele, ca şi cum o mînă invizibilă dă mai încet sonorul străzii şi al vocilor. Înaintăm lent printr-o lucire atenuată şi celor din jur le părem absenţi.
De fapt, sîntem prezenţi. Mihai o simte cel mai bine acum. Devenim chiar Prezenţă. Deşi imobilizat, bărbatul din salonul alb olandez e mai aproape de el însuşi decît mulţi dintre cei din secta Norocoşilor şi Grăbiţilor.
Zilele trec greu, dar nu degeaba. Cu faţa spre interiorul său şi descoperindu-se gînd după gînd, Mihai Neşu trăieşte fiecare răsărit de soare. Acestea nu sînt zile pierdute.
Într-o seară ceţoasă de 28 ianuarie 1986, imediat după ce naveta Challenger arsese în aer, luînd cu ea vieţile a şapte astronauţi, un bărbat a venit în faţa naţiunii perplexe şi tăcute. Pentru prima oară, americanii suportau dispariţia oamenilor în Spaţiu. Din biroul său de la Casa Albă, preşedintele Ronald Reagan a rostit unul dintre cele mai tulburătoare discursuri auzite vreodată. A vorbit despre „o pierdere naţională”. A ţinut să se adreseze direct „elevilor din toate şcolile Americii, care iubesc Spaţiul, dar se tem acum” transmiţîndu-le că, „oricît de greu e de acceptat, uneori durerea se întîmplă”. Pentru că pierderea este parte a vieţii. Şi pentru că, în ciuda a ceea ce pare injust în destinul lor, oamenii merg înainte, loviţi şi curajoşi totodată.
Preşedintele a încheiat cu o imagine culeasă dintr-un poem al unui aviator prăbuşit în cel de-al doilea Război Mondial. „Cei şapte astronauţi nu vor fi uitaţi niciodată. Îi vom ţinem minte aşa cum au fost azi dimineaţă, cînd şi-au luat la revedere de la noi, alunecînd apoi din legătura ursuză a Pămîntului pentru a atinge chipul Domnului”. Şapte oameni şi-au întins degetele ca să simtă chipul lui Dumnezeu.
La fel, degetele lui.
cosmin • 17 iulie 2011, 10:43
foarte frumos si bine scris articolul nota 10!aproape ca mi-a venit sa plang
anonim • 17 iulie 2011, 10:48
Numai inexactitati, in primul rind, Nesu nu si-a fracturat coloana, ci o vertebra.
In al doilea, accidentul cu cei sapte astronauti nu a fost primul din istoria spatiului, au mai murit si aia de la Apollo 13 cu multi ani inainte, prea multi pentru Tolontan.
Si ca sa intelegi si tu, Tolo, ceea ce stie toata lumea, Nesu va fi pe teren pina in decembrie, totul este o telenovela.
adrian • 17 iulie 2011, 10:52
Un articol facut intr-un moment potrivit. Frumos.
adi • 17 iulie 2011, 11:07
Langa „degetele lui” sunt si inimele naostre a tuturor romanilor cu gandul sa se recupereze complet.
ba(la)nel • 17 iulie 2011, 11:16
Frumos, frumos…Nesu merita toate incurajarile si vorbele de bine, in lupta lui…
fotbal • 17 iulie 2011, 11:30
splendida oferta ta de a ne regasi ca oameni! curaj mihaita nesu, nicio clipa din viata ta nu e in zadar!!!
Maia • 17 iulie 2011, 11:42
Pentru noi oamenii orice lucru pe care il dorim sa se intample, este tarziu,dar pentru Domnul din ceruri NICIODATA!Asa ca si pentru tine draga Mihaita,este greu si ai nevoie de multa rabdare ca timpul sa-ti rezolve problema pe care o ai acum,dar rugaciunile noastre te vor ajuta si niciodata nu e tarziu sa te bucuri de viata.Ma rog cu drag pentru tine,ai varsta fetei mele.Domnul sa te aiba in grija lui!!!
dani silviu • 17 iulie 2011, 12:05
si ca durerea sa fie deplina: pot sa pun pariu ca va mai intra pe teren la Utecht, chiar daca in scaun cu rotile, chiar daca sustinut, in aplauzele si lacrimile unui intreg stadion si oras. ce frumos ar fi daca s-ar intampla si la noi!!!
Agamitza • 17 iulie 2011, 12:10
Borcea dadea timpul inapoi 2300 de ani si ne vorbea de 300 de spartani dar Tolontan e mai realist merge inapoi doar 30 de ani. Nici una din cele doua ziceri n-au nici o legatura cu realitatea. Catelusii lui Dinamo dupa ce s-au facut de ras prin toata Europa numai spartani nu sunt iar cazul trist si nefericit al lui Nesu n-are nevoie de chestii lacrimogene. Nesu, pentru inima lui mare trebuie incurajat iar noi avem datoria, macar morala, sa ne rugam pentru el.
Laviniu • 17 iulie 2011, 12:39
Felicitari pt articol! mi-as dori sa fie mai multe de acest fel si mai putine cu titluri pompoase si continut slab. Dupa cum ziceam, inca o data Felicitari…si recuperare grabnica pt Nesu
Buduroi Marius • 17 iulie 2011, 13:31
Durerea si suferinta e mult mai profunda decat pot sa-si inchipuie unii. Nu mersul si miscarile mainiilor e punctul culminant… ci neputinta utilizarii sfincterelor, a aparatului urinar (digestia, deglutitia si contractia tuturor muschilor interni fiind afectata ). Cata suferinta… cat travaliu cu timpul si speranta. Mihai e exemplar in aceasta lupta, o demonstratie de tarie si caracter. UN OM care nu merita asa ceva !!! Cu admiratie si MARE RESPECT de la un rapidist ! (daca ar conta asta)
Danny • 17 iulie 2011, 13:35
Salutare omenire,
Voi fi scurt si poate fara interes. Traiesc in Londra, un taram mai intunecat si gri decat as fi vrut dar cand citesc astfel de articole imi iau „doza” de umanitate.
Nu caut sa-l laud pe Catalin dar de multe ori face un bine unui om oarecare intr-un moment oarecare.
Va doresc toate implinirile si mai presus de orice, sanatate.
Chiar suntem un popor cald.
Thanks C.
lucian • 17 iulie 2011, 13:42
extraordinar articol ! Doamne ajuta, Nesule
bogdan • 17 iulie 2011, 13:51
Chiar de la un banal/stupid accident sa te …. (nu pot spune cuvantul ca ma ia cu tremur) atat de tare ?!?! INCREDIBIL
Sincer regret cele intamplate acestui fotbalist. E unul dintre fotbalistii de care esti sigur ca va da 100% mereu. Era nevoie de el la nationala si nu doar de el ci si de devotamentul, dorinta, dragostea lui pentru fotbal.
RECUPERARE GRABNICA MIHAI … Te asteptam pe terenul de joc cat mai repede !!!
RESPECT TOLO … ARTICOL IMPECABIL.
andi • 17 iulie 2011, 14:02
Doamne ajuta sa revina acel minunat om ,Mihaita Nesu.Felicitari Catalin pentru momentul de inspiratie.Multa sanatate tuturor!
dan • 17 iulie 2011, 14:10
Articol excelent despre viata si durere
Curaj mult Mihai, trebuie sa invingi !
Esti un invingator, mergi înainte, suntem cu tine!
Robert • 17 iulie 2011, 14:32
Multa sanatate Mihaita, sa te ajute Bunul Dumnezeu sa te recuperezi, esti un roman ADEVARAT!
Gooner • 17 iulie 2011, 14:34
Superb scris! Absolut fabulos…
florin.b • 17 iulie 2011, 14:45
Orice am spune noi de aici e fara rost in fata acestui articol care efectiv te infioara …Felicitari dl Tolontan ! Toti pierdem ceva intr-o zi ,important e sa nu pierdem visele ,speranta ,increderea in Dumnezeu.Stiu ca nesu nu citeste aceste cuvinte ale noastre ,dar stiu ca cineva acolo sus le stie ,le simte ,si cind atita lume se gindeste la el ,la Nesu ,povestea asta nu se poate incheia decit fericit.Bafta nesu ,lupta asa cum ai luptat pe teren ,lupta pentru fiecare deget,pentru fiecare muschi ,pentru fiecare nerv,si o sa invingi .Doamne ajuta !
Andrei • 17 iulie 2011, 14:53
Emotionant !!! Articolul asta e ca o lectie de viata pe care toata lumea ar trebuii sa o citeasca. Pacat insa ca viata e nedreapta uneori…. Nu cred ca mihai merita asta 🙁 .. In fine, cineva e acolo sus care aseaza lucrurile in ordine asa cum trebuie asezate, sunt sigur !!
Sergiu • 17 iulie 2011, 15:09
Ne dam seama cat de puternic si ambitios este Mihai Nesu, citind cuvinte rostite cu greu de el insusi, el stie cu ce eforturi, cuvinte care mai au si rolul de a fi frumoase, induiosatoare, incurajatoare, altfel spus ,cuvinte care vorbesc despre viata. Multi dintre noi probabil n-am mai vrea sa vedem pe nimeni, n-am mai vrea sa stim de nimic, nu ne-am mai dori nimic constientizand diferenta dintre ce am fost si ce vom fi. MIHAI NESU, AM SENZATIA CA NE TRAGE DUPA EL, LA VIATA !
alcide • 17 iulie 2011, 15:31
„…şi-au întins degetele ca să simtă chipul lui Dumnezeu.
La fel, degetele lui.”
Stinca noastra a plecat dintre noi.. Stefan Sames, nu voi putea uita niciodata chipul lui incordat si ochii patrunzatori…
la fel si degetele lui….s-au intins sa simta chipul lui Dumnezeu.
Multumesc Catalin.
m68 • 17 iulie 2011, 15:38
Frumos scris.Multa sanatate MIHAITA. Am vazut pe alte sit-uri unele comentarii rautacioase la adresa ta , dar ACELE SCURSURI ale societatii isi vor primi rasplata.Multumim TOLONTAN, SANATATE MULTA MIHAITA.
Trandafir Eugen • 17 iulie 2011, 15:40
Salutare GSP-isti …. ce mi se pare anormal este ca acest caz al lui Mihaita Nesu este mediatizat numai pe planul sportiv ….. Nu trebuie incurajat numai Fotbalistul Mihai Nesu ….. trebuie incurajat OMUL Mihai Nesu.
Mari Cotidiane !!! Treziti-va !!! Nu ne intereseaza divorturile si tiganiile „bogatilor” Capitalei. Ne intereseaza Starea Oamenilor cu adevarat Bogati ! Bogati in cuget si gandire , Bogati in talent si Daruire ! Subiectii vostrii sunt cei mai saraci oameni ai romaniei . Cei care-si sacrifica trupul psihicul si sufletul sunt adevaratele „Prime Pagini”. Cei ce daruiesc o parte a lor Numelui „ROMANIA” .
Dumnezeu sa te aiba in paza si sa te calauzeasca pe drumul vindecarii Mihaita !
Costi • 17 iulie 2011, 16:11
De multe ori folosesti exemple din spatiul american. Ca sa scrii lacrimogen, poti sa te apleci si catre alte zone.
srsRapid • 17 iulie 2011, 16:15
frumos scris bv ma
AL • 17 iulie 2011, 17:13
Multa sanatate Mihaita!! Sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci peste toate si sa te faci bine!
sevilla86 • 17 iulie 2011, 17:47
Numai inexactitati, in primul rind, Nesu nu si-a fracturat coloana, ci o vertebra.
In al doilea, accidentul cu cei sapte astronauti nu a fost primul din istoria spatiului, au mai murit si aia de la Apollo 13 cu multi ani inainte, prea multi pentru Tolontan.”
costel • 17 iulie 2011, 17:54
Noi toti avem nevoie de astfel de mesaje, ne ajuta sa intelegem ca necazurile noastre (cele pe care le credem insuportabile)sunt mici alintari pe langa adevarata suferinta. Ne plangem ca nu ne ajung bani, nu avem sevici, nu avem ce manca. Trebuie sa intelegem, o data pantru todeauna, ca atata timp cat toate functiile vitale functioneaza, la parametrii normali, trebuie sa luptam sa trecem peste aceste mici neajunsuri ale vietii. Lupta lui Mihaita cu destinul, da un sens vietii noastre si un raspuns la multe din intrebarile ce ne framanta, in fiecare zi.
costel • 17 iulie 2011, 19:24
Sergiu ne spune un mare adevar: „MIHAI NESU, AM SENZATIA CA NE TRAGE DUPA EL, LA VIATA!”.
cata • 17 iulie 2011, 21:39
V-ati facut de ras meseria cu articolul asta domnule Tolontan.
Catalinux • 17 iulie 2011, 23:37
Felicitari domnule Tolontan ca scrieti despre sport si viata in acelasi timp.
In ceea ce priveste raspunsul domnului anonim 3, ma face sa va propun domnule Tolontan promovarea in media a unei idei de „Bac general pentru toti cetatenii”. Sunt curios cati oameni in tara pot fi „prosti cu diploma”
gest • 18 iulie 2011, 1:28
„Neavînd de ales, ne întoarcem către suflet”… Articolul dvs. e speranta ca se poate. Comentariile postate, la fel. Realitatea romaneasca ne arata altceva, zi de zi.
Multumesc ca ati ales sa scrieti despre Nesu si despre viata in general.
cosmin • 18 iulie 2011, 7:20
Wow! Super, cred ca e unul dintre cele mai bune articole pe care le-ai sris. Iti iese f bine atunci cand resusesti sa intri in legatura cu sentimentele, trairile cele mai profunde. Partea frumoasa e ca reusesti sa exprimi si pe hartie ceea ce multi altii doar simt si inteleg 🙂
Remus • 18 iulie 2011, 8:21
Mihai, cit mai multa vointa si noroc iti doresc!
emil0101 • 18 iulie 2011, 9:03
DA! Ai dreptate Danny din Londra („Nu caut sa-l laud pe Catalin dar de multe ori face un bine unui om oarecare intr-un moment oarecare”).
Si mie mi-a facut un bine, acum vreo 7 ani, dandu-mi un numar de telefon din Spania, pare putin, dar pentru mine a contat enorm.
Numai de bine Cataline!
Cătălin Tolontan • 18 iulie 2011, 11:25
emil0101: si eu multumesc pentru mesaj!
cata: de ce spui ca imi bat joc de meserie prin acest articol? poti sa explici, te rog?
sevilla86: tu zici ca scriu prostii si ca astronautii de pe apollo 13 au murit inaintea celor pe care ii invoc. Echipajul de pe apollo a murit asa cum a ratat Lacatus la Sevilla, asta apropo de numele pe care-l folosesti. Apollo 13 a avut probleme dramatice, dar echipajul e reusit sa revina cu bine pe Pamint
radu • 18 iulie 2011, 11:29
bai tolo, te rugasem si eu ( inainte sa-mi stergi postarile ) sa investighezi cum au dat cei de la CET Turceni si CET Rovinari sponsorizari pentru gala lui Bute ( ele fiind pe pierderi )sau nu te intereseaza decat Udrea( cum iti spuneam, pe tine nu, ca de-asta nu mai poti tu sa dormi noaptea, pe seriful tau stelar )?
sevilla86 • 18 iulie 2011, 11:57
Domnule Tolontan comentariul meu era adresat lui „anonim 2″ dar dintr-o regretabila eroare de copy paste-incomplet- s-a inteles altceva! Deci iata cum era corect:2
anonim Says:
July 17th, 2011 at 10:48 am
Numai inexactitati, in primul rind, Nesu nu si-a fracturat coloana, ci o vertebra.
In al doilea, accidentul cu cei sapte astronauti nu a fost primul din istoria spatiului, au mai murit si aia de la Apollo 13 cu multi ani inainte, prea multi pentru Tolontan.” Si urma comentariul meu deloc magulitor la adresa lui „anonim2” pe care dvs l-ati eliminat crezind ca face referire la dvs! Sper ca m-ati inteles…si va salut respectos!
patrioturobert • 19 iulie 2011, 3:19
cata, ai baut ceva mai baiatule ?
nu de tolo vorbesc ci de microorganismul de la mesajul nr. 31.
tolo, cineva spunea mai sus: „Superb scris! Absolut fabulos…”
asa e.
Haplo • 19 iulie 2011, 11:07
Este pacat ca ne unim (n-am gasit alt cuvant) numai in fata durerii. Suna putin patetic ce scriu, dar ar trebui sa fim mai „sociali” tot timpul. Daca nu ma inseala memoria, ultima data cand majoritatea am fost de acord a fost in Decembrie 89. Tot un moment dureros.
Multumim pentru un articol foarte frumos.
Mihai Tudor, Sarata Dolj • 20 iulie 2011, 12:30
Draga Catalin, scriu aceste randuri la cateva minute dupa stirea ca U Craiova va fi dezafiliata, asta dupa ce in aceasta saptamana l-am plans pe Sames, am fost alaturi de C. Dinu, Timisoara a fost retrogradata, Steaua si Rapid se dezradacineaza si consider ca sunt prea multe pentru un suporter.
Initial am vrut sa numesc acest mesaj ” Ruga pentru Craiova „, apoi, in secunda urmatoare ” Ruga pentru Romania „, pentru ca tot ceea ce a ramas este sa ne rugam ca totul sa revina la normal.
De ce in fiecare zi, chiar si de mai multe ori in acea zi, suntem bombardati cu stiri tragice? Nu s-a intins prea mult coarda? Pana unde se poate ajunge cand, la fiecare stire proasta, se gaseste un „deontolog” sa ne explice ca este ceva normal. De ce trebuie sa se dea cu noroi in tot ce misca in tara noastra? De ce toti se pricep numai la explicatii, dar la fapte concrete este zero peste tot? Chiar nu vede nimeni ca din spate nu vine nimic? Valorile care nu mor sunt demigrate si calcate in picioare, cu toate ca in urma lor este un gol imens. Scriu aceste randuri, poate si sub influenta acestor stiri, dar nu pot tacea vazand cum suntem manipulati mai rau decat oile lui Gigi de la stana. Tragedia este ca, copii nostri traiesc spaimele copilariei noastre comuniste, cand ni se spunea ca vin sectantii sa fure copii sau eram amenintati cu pericolul atomic, de aceea consider ca tot ceea ce ne-a mai ramas este sa ne rugam si sa traim cu speranta ca intr-o zi vom intra intr-o normalitate mai bine inteleasa, nu cum s-a inteles democratia la noi dupa anii 90′. Te salut, dar nu pot sa inchei , cu toate c-as avea mai multe de spus, decat strigand: „Hai Stiinta!”, „Hai Steaua!”, „Hai Rapid!”, „Hai Romania!”
danielr • 21 iulie 2011, 16:15
Ați scris un articol foarte frumos și emoționant. Felicitări!
Piese Auto • 24 iulie 2011, 13:05
Foarte bun articolul
tigara electronica • 24 iulie 2011, 17:21
Totusi cred ca, de dragul senzationalului, se scrie prea mult despre domnul Mihaita Nesu. Poate ca in aceste momente, el ar avea nevoie de mai mult low-profile decat aceasta expunere masiva in mass-media.
Un articol excelent, o abordare profesionala, insa un subiect extrem de delicat.
Buliga • 27 septembrie 2011, 3:23
Foare frumos aricolul, merita vorbit de bine!
Felicitari