Noi dezvăluiri în cazul Ridzi – Cum să falsifici 19 acte » Trăilă: „Vreau dreptate și adevăr”

vineri, 3 iunie 2011, 1:00

Șefa de de la ANRMAP explică de ce a certificat achiziția lui Ridzi ca legală, aceasta devenind între timp obiectul unui amplu proces de corupție

În birou la Cristina Trăilă. E vineri și președinta ANRMAP afișează un stil smart business. Respiră dezinvoltură prin toți porii tinereții de 35 de ani. Ea este femeia care a apărat-o necondiționat pe Monica Ridzi. Fostul ministru a fluturat permanent raportul de control al ANRMAP, potrivit căreia banii sportului ar fi fost atribuiți legal.

După apariția dosarului DNA, lucrurile s-au complicat pentru Trăilă. Oameni din instituția sa au contribuit, conform mailurilor interceptate de DNA, cu sfaturi scrise la redactarea actelor din MTS, acte despre care procurorii anticorupție spun că sînt false. După sfaturi a venit și raportul semnat de Trăilă care a albit-o pe Ridzi. Albire inutilă, la cum au curs evenimentele. „Nu s-a complicat deloc situația”, contrează Trăilă. „Cazul 2 Mai a fost doar o experiență nefericită”. Conform DNA, nefericirea a costat bugetul sportului – 600.000 de euro.

– Ați fost numită șefă aici la începutul lui 2009. A fost prima funcție publică?
– Da. Veneam din avocatură.

– Și nu v-ați frisonat un pic? Urma să conduceți instituția care reglementează și monitorizează cheltuirea a peste 10% din PIB.
(E amabilă și așa amabilă cum e nu înțelege sensul întrebării)
– Vreau să spun dacă n-ați simțit teamă sau emoție cu toată răspunderea pe care v-o luați? Urma să vegheați achizițiile publice din România.
– Nu, n-am avut nici un frison. De aceea am și intrat în politică. Am reformat această instituție.

– Ce e important pentru dumneavoastră în viață?
– În nici un caz funcția. Funcția e doar un mijloc. Importante sînt principiile!

– Și care sînt acestea?
– Dreptatea și adevărul. Și binele, care e uitat în România.

Inima achizițiilor publice din România
(În birou apare și Octavian Constantinescu, omul care i-a ajutat pe cei din MTS în cazul Ridzi. Din acest moment interviul e făcut cu două persoane. Trei, dacă o socotim și pe purtătoarea de cuvînt. Nu e, însă, un efort jurnalistic prea mare. Cele trei voci sînt sincronizate, culante și neclătinate)
– Vi-l prezint pe domnul Constantinescu. Este inima ANRMAP.

– De cît timp lucrați în ANRMAP?
(Constantinescu e și el relaxat)
– De la fondare, din 2005.

– Și înainte?
– Am lucrat tot în achiziții, în Ministerul de Finanțe.
(Intervine Trăilă)
– De fapt, domnul Constantinescu lucrează de 30 de ani în achiziții publice, încă înainte de 1989! E cel mai vechi expert în achiziții publice pe care îl avem. Toată lumea îl respectă.

„Cît durează să angajezi un folkist?”
– Domnule Constantinescu, după 30 de ani de achiziții, publice cum spune doamna Trăilă, nu ați realizat că procedura de achiziție de la MTS era în neregulă?
– Nu, absolut deloc. De ce?

– Pentru că pe 26 aprilie 2009 dumneavoastră le dădeați sfaturi privitoare la nota de fundamentare și la caietele de sarcini pentru un eveniment național care urma să se deruleze pe 2 mai 2009. Adică cinci zile mai târziu!
– Și ce e în neregulă în asta?
(E rîndul ziaristului să nu înțeleagă)

– Cum ce e în neregulă? Dumneavoastră i-ați sfătuit luni cum să facă notele de fundamentare pentru evenimentul care urma să se deruleze vineri! Cînd să facă studiul de piață, cînd să caute firmele, cînd să semneze contractele și cînd să organizeze totul în 5 zile?! Numai tipărirea bannerelor ar fi durat cîteva zile!

(Constantinescu e imperturbabil. Îi vine o idee)
– Păi, cît durează să angajezi un folkist?

(Intervine Trăilă)
– A fost un eveniment organizat în regim de excepție. (O completează directorul ei) Se mai întîmplă uneori să fie făcute rapid. Haideți, domnule Tolontan, dumneavoastră n-ați organizat un eveniment de pe o zi pe alta? Deci nu aveam de unde să știu.

– Stați! Vorbim de un eveniment organizat în 40 de județe. Cum să nu vi se pară suspect că ei încă mai lucrau la actele preliminarii în săptămîna evenimentului?!

„Am respectat legea”
(Discuția e blocată în acest punct. Trag cu ochiul la rucsacul aflat la doi metri. Dacă o să cad de perplexitate o să-i rog pe ei să-mi dea un betablocant. La cît de calmi sînt, se vor descurca)

– Bine, deci înainte nu vi s-a părut nimic suspect. Am consemnat. Dar, după eveniment, ANRMAP a controlat aceste acte. Ele erau modificate exact cum le-ați sugerat, dar erau antedatate! Primiseră date și cu o lună înainte de discuția cu dumneavoastră!
– Controlul l-au făcut doi inspectori care nu știau de recomandările anterioare ale noastre către MTS. Ei n-au avut cu ce compara. (Răspuns venit simultan de la Trăilă și Constantinescu)

– De acord, dar apoi a început scandalul.
(Constantinescu aprobă, ușor, din cap)

– Așa e. Și, mai tîrziu, am mers la DNA.
– Asta în 2010! Dar ce ați făcut în vara lui 2009? Deci dumneavoastră oferiți consultanță, apoi ANRMAP constată că actele sînt legale și, cu tot scandalul, nu aveți curiozitatea să vedeți ce au controlat colegii dumneavoastră.V-ați fi prins imediat că sînt acte false.

(Trăilă îl ajută)
– Și ce putea să facă dacă realiza asta?
– Să reclame Corpului de Control sau procurorilor. Nu așa e legea?
(Preia Constantinescu)
– Așa e legea. Dar am respectat legea și o cunosc bine, credeți-mă! (Sînt absolut convins că nu minte. O știe ca pe apă)

Desenul
(Fac o schemă. Poate ne lămurim așa)
– Uitați, Paul Diaconu v-a trimis „documentul A” pe 24 aprilie. I-ați dat sugestii pe 27 aprilie, din care a rezultat „documentul A1” antedatat de MTS cu data de 10 aprilie. Asta ați fi realizat imediat dacă vă uitați pe dosarul făcut de colegii dumneavoastră de la control.

(Trăilă se înclină discret peste masă ca să vadă desenul de rahat pe care l-am făcut)
– Da, acum înțeleg. Și cu ce am greșit noi?
(„Mmmmmm… Ooooooo… Eu sînt mic, tu fă-mă mare / Eu sînt slab, tu fă-mă tare…. mmmm…” E clar, voi muri de inimă aici, în clădirea asta de lîngă Gara de Nord, cu traficul din jur mi se împute hoitul)

Discuția se încheie cu strîngeri de mînă. Cînd mă ridic, sînt gata să cad peste televizor. „Scuze, era să vi-l stric. Ați fi trebui să cumpărați altul. Cîte miliarde de euro reprezintă pe an achizițiile și investițiile publice?”. „Cam 20 de miliarde de euro! Sînt vreo 150.000 de achiziții pe an, făcute de aproximativ 18.000 de instituții publice, care sînt controlate de 18 inspectori ANRMAP”, sintetizează Trăilă. E resemnată și zîmbitoare în același timp. Se poate.