Răzbunarea bătrînului Albert

miercuri, 27 aprilie 2011, 11:38

Meciul a început printr-o ştire. Mourinho şi-a motivat elevii printr-un citat din Einstein. „Voinţa e singura forţă mai mare decît aburul sau energia atomică, a spus Einstein. Albert ăsta n-a fost prost”.

Dacă o spune Mourinho, chiar n-a fost. Rareori, fotbalul a văzut un personaj care să adune, în cote mondiale, admiraţie şi ostilitate, combinaţia perfectă de vanitate competentă şi de graţie a înfumurării.

„Albert ăsta”, o, Doamne!, numai Mourinho putea să se bată pe burtă cu cea mai strălucită minte ştiinţifică a umanităţii, acelaşi Mourinho care şi-a pus jucătorii de rezervă să se lălăie prin faţa băncii oaspeţilor, cît să-i sară muştarul lui Guardiola!

„Albii” lui au rezistat cît au putut în faţa Barcelonei. Au şi uitat că joacă acasă, dar ce contează? S-au bătut şi cînd au rămas în 10, după ce i-au pierdut pe Pepe şi pe însuşi Mourinho, care a fost trimis în tribune. La 0-1 a ajuns să stea cu barba pe gărduleţ, ca Hizo pe vremuri în Giuleşti.

A venit si 0-2, dupa ce Messi si-a bagat in rucsac adversarii si s-a oprit in poarta Realului. La acest scor, calificarea pare tranşată şi nu poţi să nu te gîndeşti, aşa în noapte, ce caracter puternic este Cristi Chivu, care nu doar că a rezistat coabitării cu Mourinho, ci a şi cîştigat respectul teribilului narcisist! Anul trecut, pe această vreme, Cristi se pregătea să cîştige Liga Campionilor. Nu e rău să ne amintim asta, acum, cînd Chivu şi Mourinho par căzuţi. Par, însă în fotbal totul e relativ, vorba teoriei bătrînului Albert.