Incredibila dispariţie a două patinoare

miercuri, 14 aprilie 2010, 3:01

UPDATE: Oamenii de afaceri reactioneaza! Hotnews gazduieste azi o reactie a sefului Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii fata de aranjamentele din atribuirile pe bani publici.

Investigaţie realizată de Mirela Neag, Radu Bichiş, Dan Brie, Marius Mărgărit, Ionuţ Petrişor şi Cătălin Tolontan

Cu banii cheltuiţi la Braşov s-ar fi făcut trei patinoare, nu unul!

Gazeta Sporturilor a găsit în străinătate un patinoar asemănător ca dimensiuni şi funcţionalitate sportivă cu cel de la Braşov » În România, in plina criza Ministerul Dezvoltării şi Primăria Braşovului au plătit, în 2009-2010, peste 12 milioane de euro firmei MBS, deţinută de consilierul PD-L Gabriel Szilagyi » În Ungaria,  in crestere economica, acelaşi gen de patinoar olimpic acoperit a fost construit, în 2006, cu 4 milioane de euro.

Urmăriţi datele comparative găsite de reporterii gsp la Braşov şi la Miskolc, priviţi fotografiile, citiţi mărturiile specialiştilor şi trageţi singuri concluziile! Munca noastră a durat săptămîni întregi pentru ca dumneavoastră să puteţi obţine, într-un sfert de oră, clar şi obiectiv, imaginea şi explicaţia României de azi.

[tab:Capitolul 1]

Poate că nu banii publici ne lipsesc, ci altcineva care să aibă grijă de ei

Am văzut ceea ce era de văzut şi ni s-a spus ceea ce era de spus. Acum e rîndul dumneavoastră să vă convingeţi singuri.

La Miskolc, în Ungaria, Gazeta a găsit un patinoar olimpic asemănător celui de la Braşov, dar de trei ori mai ieftin. Am documentat săptămîni în şir studiile de caz. Am discutat cu mulţi specialişti din afară şi din ţară, unii frustraţi desigur de ceea ce ei numesc „şpăgile incredibile din achiziţiile publice, care ne scot practic de pe piaţă”.

Între cele două construcţii există similitudini multiple şi diferenţe pe care vă lăsăm să le apreciaţi. Ungurii au, în plus, un patinoar în aer liber, tot de dimensiuni olimpice. Românii deţin zone VIP extrem de bine dotate şi un sistem de supraveghere video performant. Suprafaţa totală construită e mai mare la Braşov, dar nu spaţiile sportive sau dedicate publicului.

În rest, patinoarul în sine, zona de joc, tribunele, cabinetele medicale, vestiarele, aerul condiţionat, procesele tehnologice „de frig” şi iluminarea sînt cap la cap. Asta pentru că, în ciuda nonşalanţei cu care autorităţilor din România invocă mereu „situaţii speciale”, construcţiile sportive în toată lumea s-au standardizat, tehnologia s-a globalizat şi ieftinit, iar sălile, patinoarele, bazinele se regăsesc într-o marjă de preţ lesne de dedus în funcţie de capacitate.

În hocheiul românesc, sărac şi pasional, întîlnirile dintre echipele din Bucureşti şi cele din Harghita şi Covasna aduc, pe lîngă concurenţa sportivă, şi o tensiune care poate părea excesivă celor din afara sportului. La Miercurea Ciuc se strigă împotriva românilor, iar la Bucureşti tribunele scandează: „Afară, afară, cu ungurii din ţară!”. Nu e ură, ci doar rivalitatea tradiţională a gheţii.

După ce te uiţi încă o dată pe cifrele şi imaginile de la Miskolc şi de la Braşov, ştiind că totul e făcut cu banii tăi, te abţii cu greu să nu-i chemi pe vecini: „În ţară, în ţară, cu ungurii de-afară!”. Pentru că, cel puţin din această comparaţie, un lucru e clar: ungurii au mai multă grijă de banii ungurilor decît românii de banii românilor.

[tab:Capitolul 2]

În Ungaria, la Miskolc, fără clienţi politici, patinoarul costă mai puţin, iar ungurii sînt şocaţi de preţurile din România

Într-o treime din preţul de la Braşov, au făcut o arenă interioară şi una exterioară, tot de dimensiuni olimpice, care poate fi patinoar sau suprafaţă de baschet şi handbal

Miskolc. Al treilea oraş ca mărime al Ungariei, situat în nord-vestul ţării, cu o populaţie de 200.000 de locuitori. În centrul unui complex sportiv imens, lipit de Sala Polivalentă, patinoarul de 2.000 de locuri, dintre care 1.300 pe scaune, nu frapează, ci se integrează perfect în peisaj.

E o clădire sobră, dar utilă, construită pe două niveluri. Într-o latură, se află un alt patinoar de dimensiuni olimpice, funcţionabil doar iarna. În restul anului e folosit ca teren pentru sporturile de echipă.

Ce spune un specialist român
„Asta e tendinţa, să se facă suprafeţe multifuncţionale. Diferenţa de preţ e infimă, de cîteva zeci de mii de euro la investiţii de milioane”, explică un constructor român tehnologia folosită la terenul din afară.

Priveşte îndelung planurile, fotografiile şi reperele tehnice din Ungaria. Le compară cu ceea ce are pe laptopul lui. Pe ecran defilează proiecte de patinoare din toată Europa. Dă din cap amar. „Da, e un preţ corect. Aţi avut o idee bună să mergeţi la Miskolc. Aşa îşi vor da seama oamenii cît s-a cheltuit în plus la Braşov. De trei ori mai mult!”.

„Ei sînt viitorul nostru”
În interior, 150 de copii, cu vîrste între 4 şi 8 ani, sparg liniştea unei zile de weekend, susţinuţi frenetic de părinţi. „Uitaţi-vă la ei! Sînt viitorul nostru, din tot grupul mare, sigur vor rămîne de o echipă de hochei”, spune Egri Istvan, în loc bun-venit.

E şeful complexului şi preşedintele echipei de hochei locale cu nume amuzant: „Urşii polari”. Din 2003, e membru în Comisia tehnică a federaţiei maghiare. Omul care acordă licenţe şi omologhează patinoare pentru competiţiile internaţionale.

„Nordicii sînt cei mai buni”
La 54 de ani, Egri e o minienciclopedie în tehnologia sportivă. Vorbeşte despre ultimele noutăţi în materie pentru menţinerea gheţii, climatizare, securitate a jucătorilor. „În fiecare an, ne ducem la o expoziţie internaţională, Arena Expo în Finlanda, unde afli tehnologii pentru gheaţă, optimizare de costuri, ultimele tendinţe din climatizare şi securitate. E vital să fii la curent cu tot ce e nou. Nordicii sînt cei mai buni. Uite, de exemplu, mantinela şi geamul de protecţie le-am schimbat de trei ori deja, pentru a fi aliniat la normele internaţionale”, dezvăluie el.

Tavanul de Harghita
În august 2005, prima cărămidă a patinoarului l-a găsit pe Egri Istvan pe şantier. Cunoaşte fiecare centimetru pătrat din interiorul patinoarului, astfel că turul clădirii pare o joacă de copil. Mîndria lui e tavanul din lemn de Harghita. „E un model maghiar, ca un viezure, mult mai uşor de montat. Am folosit lemn de brad din ţara voastră, din Harghita. Cîntăreşte doar 240 de tone şi am folosit 8.000 de şuruburi pentru asamblarea lui”, povestşte înflăcărat Egri.

Îl nedumereşte Braşovul
Îţi explică rolul fiecărei turbine de aer, cameră de service sau buton aprins, cu o sinceritate debordantă. Peste tot, ai senzaţia spaţiului exploatat la maximum, util deopotrivă pentru sportivi şi pentru public.

„Cît a costat?”, e curiozitatea tipică reporterului. „Păi, cam mult, pentru că totul trebuia integrat în peisajul arhitectonic al zonei. Dar vă spun cifra exactă, 1 miliard de forinţi. Cu tot ce vedeţi aici, construcţie plus dotări pentru omologare internaţională”, spune şeful complexului. La cursul lui 2006, 1 miliard de forinţi înseamnă 4 milioane de euro.

Cînd află costurile de la Braşov, pare nedumerit. „Cu banii aceştia, făceam 3 patinoare în Ungaria..”. E replica finală, care nu mai aşterne după ea nici un comentariu. Se aud, aşa, de final, doar strigătele de bucurie ale copiilor de pe gheaţă.

„Ca să construieşti un patinoar, trebuie să ai oameni de specialitate care să ştie ultimele cerinţe în materie. Nu poţi să fii un constructor bun de patinoare decît dacă ai astfel de oameni în organizaţie”
Egri Istvan

8 competiţii de anvergură internaţională a găzduit patinoarul din Miskolc de la inaguare

41 de patinoare se regăsesc pe teritoriul Ungariei, din care 30 sînt acoperite

[tab:Capitolul 3]

Un patinoar frumos, dar mic, la un preţ urît, adică mare

Braşov. Un oraş situat în centrul României, cu o populaţie de 285.000 de locuitori, al optulea ca mărime din România.
Pe 18 februarie 2010, după un an şi nouă luni de investiţii masive ale municipalităţii şi Companiei Naţionale de Investiţii, „cel mai modern patinoar din Europa de Est”, cum l-a anunţat primarul Scripcaru, uitînd că trăim în „societatea cunoaşterii”, a fost inaugurat cu fast.

2.000 de spectatori s-au înghesuit să vadă „minunea”, construită pe locul unui lac dezafectat. Nu e nici pe departe cel mai mare din Est, dar e frumos. Şi uluitor de scump.

Patinoarul din „Tractorul”
O hală uriaşă, proiectată pe structuri metalice şi legată de panouri prefabricate, respectînd trendul construcţiilor industriale, în alb şi gri, subjugă privirile în parcul Tractorul.

Patru intrări numerotate alfabetic, cu o copertină ancorată pe schelet metalic, sînt dotate cu un sistem de ticketing ultraperformant.

Un director iritat
În interior, senzaţia de modern e accentuată de la primii paşi. Apare şi directorul Florin Florea, un fost sprinter de performanţă, numit şeful direcţiei de sport locale. Întrebările curg după modelul Miskolc, însă e mult mai puţin deschis decît ungurul.

Iritarea izbucneşte de la prima curiozitate tehnologică. „Asta vreţi să aflaţi voi? Mă ocup de o lună de patinoar şi voi vreţi să ştiu ce tehnologie e? Ce contează asta, dacă funcţionează şi-mi asigură parametrii necesari? Haideţi să vă arăt, că nu e nimic de ascuns, să vă daţi seama singuri despre ce vorbim”, spune Florea.

VIP la loje
Turul începe de la loje, cinci la număr. Un lux desăvîrşit, cu LCD în fiecare încăpere, internet WI-FI, fotolii de piele şi canapele crem, aidoma unui hotel de cinci stele. Sala de conferinţe e impecabilă. „Va fi în curînd şedinţa Comitetului Olimpic, avem toate condiţiile, se pare, nu?”, întreabă ironic Florea.

Traseul de prezentare
În interiorul patinoarului, ai senzaţia unui spaţiu mai restrîns decît la Miskolc, deşi capacitatea pe scaune e mai mare decît a ungurilor. Cinci vestiare de 25 locuri se întrepătrund ca un labirint la parter. Încăperile sînt largi, cu ventilaţie separată, duşuri şi toalete moderne, dar dulăpioarele sînt utile pentru echipamentul de patinaj, nu cel de hochei!

O sală de forţă, un cabinet medical şi o cameră de antidoping întregesc facilităţile pentru sportivi. În capătul opus, vestiarul pentru public nu face notă discordantă decît la numărul de dulăpioare. La toalete, senzorii sînt stăpînii absoluţi. Turul se încheie cu mîndria lui Florea: camera de comandă. De aici sînt controlate sistemul de supraveghere, climatizare şi de produs gheaţa, internetul, accesul şi ieşirile de siguranţă. „E cel mai modern patinoar din ţară. Cred că v-aţi dat seama, nu?”. Răspunsul despre costuri este în rîndurile de mai jos.

Ieftin la protecţie
Panoul de protecţie din mantinela de la Braşov e construit cu clipsuri, care nu se întrepătrund, lăsînd un loc liber. Ultimele norme internaţionale de securitate interzic astfel de panouri, după ce un hocheist din campionatul nord-american şi-a prins nasul între deschizături, retezînduşi-l! Explică ungurul Egri Istvan: „Sistemul cu clipsuri e mai convenabil pentru costurile de achiziţie reduse şi pentru camerele TV! Federaţia internaţională a interzis acest sistem şi ne-a obligat şi pe noi să revenim la panourile tradiţionale, prinse între stîlpi de siguranţă”.

Florin Florea (46 de ani), directorul Direcţiei pentru Tineret şi Sport din cadrul Primăriei, susţine că banii investiţi în patinoar sînt acoperiţi de tehnologie şi construcţie

– Domnule Florea, de ce a fost nevoie de o sumă aşa de mare pentru patinoar?
– Asta e important? Banii? Păi, haideţi să fim realişti! Faceţi şi d-voastră un simplu calcul, da? Tot ce vedeţi aici însumează peste 8.400 de metri pătraţi construiţi. Orice constructor în România vorbeşte de un cost real de 1.000 de euro pentru metrul pătrat, deci cam 8,4 milioane de euro. Mai puneţi la socoteală toate dotările de ultimă generaţie şi vedea că suma e justificabilă.

– Totuşi, 12 milioane de euro pare exagerat…
– Nu pare, domnule, deloc! Asta credeţi voi, presa sportivă, care se ocupă acum, mai nou, de anchete. Gîndiţi-vă doar că tehnologia pentru fabricat gheaţă şi alte costuri s-au ridicat la peste 500.000 de euro! Să fim serioşi, la ora actuală, nu mai există aşa ceva în România. În loc să apreciem faptul că s-a construit ceva unicat pentru sportul românesc, pe noi ne preocupă constructorul, tehnologia folosită, cine, ce şi cum…

– D-voastră aţi încredinţa un astfel de proiect unui firme cu 30 de angajaţi?
– Nu e treaba mea cine a construit sau ce condiţii a îndeplinit. Asta trebuie să verifice organele statutului, nu presa. Eu sînt administratorul patinoarului, iar tot ce contează pentru mine e ca acest patinoar să funcţioneze la parametrii normali şi să respectele normele internaţionale pentru găzduirea unor competiţii de anvergură. Vi s-a părut ceva în neregulă? Nu.Vedeţi, asta trebuie să scrieţi. Şi sînt foarte curios dacă o veţi face…

300.000 euro este costul maximal al tehnologiei de frig, conform constructorilor români

15 lei costă un bilet de intrare pentru adulţi în patinoar, preţul fiind redus la jumătate pentru copii

1 oră şi jumătate e programul zilnic alocat pentru public la patinoarul din Braşov