Ancheta GSP la ora Ridzi-Vântu-Voiculescu-EBA-TV

luni, 29 iunie 2009, 10:24

[tab:Capitolul 1]

Capitolul 1: GUVERNUL ne vrea PROSTI tv

RIDZI NU VREA SĂ PLECE PENTRU CĂ SE CONSIDERĂ NEVINOVATĂ

Ea n-a făcut decît să aplice modelul brevetat de superclasa care îşi cumpără imagine pe bani publici, minţind telespectatorii. Şefii ei se tem că, dacă o demit, va vorbi şi va dezvălui sistemul.

Nu e nevoie de conspiraţii.
Holul clădirii luceşte vineri după-amiază. Ultimii funcţionari MTS pleacă spre casă. La doi paşi, magazinele de bijuterii de lux din zona Sala Dalles îşi aprind vitrinele. Din reflex, oamenii duc mîna spre biroul vecin, ca să-şi ia la revedere de la colegi. Se opresc la timp. Uşile sînt sigilate. Multe uşi sigilate.

Portarul de la baschet
Construit de Petre Cişmigiu, campion european de tir şi arhitect, sediul tradiţional al sportului românesc a văzut multe ciudăţenii în peste jumătate de secol.

La începutul anilor ’80, România mănîncă bătaie la baschet. Adversarii ne usucă, pur şi simplu. 30 de coşuri mai mult ca noi! A doua zi, analiză la sînge în Vasile Conta. Se închid uşile. Şeful numit de PCR peste sport îşi compune o figură marţială.

Cei de baschet încearcă să explice, „au fost mai buni”… „ne vom pregăti de acum înainte”…  La care tipul le-o taie, spre stupoarea generală: „Păi, bine, măi tovarăşi, toate le înţeleg, dar cine e portarul ăsta care a luat atîtea goluri?!”.

„Să vină aviaţia cu piţulele!”
Alta, înainte de un meci al „naţionalei” de fotbal. Patron politic ajunsese unul dintre generalii trecuţi pe linie moartă. Discurs mobilizator şi tematic:

– Ştiţi cum trebuie să jucăm, tovarăşi?
-…
– Infanteria să meargă înainte peste adversar. Iar fundaşii, ca artileria, să bombardeze cu centrări.
– (Intervine Cornel Dinu, căpitanul echipei) Tovarăşe general, dar mai lipseşte ceva.
– Ce?
– Aviaţia care să zboare şi să ne arunce piţulele!

După 30 de ani, povestea seamănă. Bani şi şefi politici. Dar au apărut sigiile. Uşile se închid şi se marchează una după cealaltă, pe măsură ce încăperile se golesc. „Se întîmplă asta de o săptămînă, cam la cîteva zile după ce a început ancheta în presă. Au impresia că de aici se scurg informaţii”, şopteşte unul dintre funcţionari.

Cum a început totul
De ce se întîmplă asta? De ce un minister îşi protejează de proprii angajaţi documente la care orice cetăţean, în faţa calculatorului său, ar trebuie să aibă acces?

De ce e atîta frică în clădire, „tu ai fost chemat la Comisia Parlamentară de anchetă?”, „nu, numai directorii care au semnat contractele”? De ce? E, totuşi, un minister care derulează nici 0,3% din PIB-ul României şi cheltuie doar 9 milioane de euro pe lună. Doar. Cum au ajuns sportul şi tineretul în epicentrul interesului public?

Ce s-a întîmplat în această clădire din anii ’50, renovată cu greu, de a răbufnit una dintre marile dezbateri ale anului?

Şi de unde senzaţia că totul se rostogoleşte pînă în inima unui sistem prin care cei puţini, o superclasă de elită, din Guvern, politică, publicitate şi televiziuni, iau decizii cu impact profund asupra vieţilor noastre? Nu e nevoie de nici o conspiraţie.
[tab:Capitolul 2]

Capitolul 2: BUGET DE SPĂLAT CREIERE

Firma Loco e intermediara care lipsea din afacere » Ea nu spune cîţi bani a plătit televiziunilor pentru spoturile politice pentru Monica Ridzi » Vizionarea sutelor de ştiri difuzate de 1 şi de 2 mai şochează însă » Cum s-a ajuns la ele? » Cine a fost creierul care a gîndit operaţiunea?

Loco, veriga lipsă
Ioana Manea e deşteaptă şi roşie la faţă. A fost şefă de creaţie la nume mari, Grey şi Leo, „apoi am ars, ştii cum se întîmplă, şi am vrut să fac ceva pe cont propriu”. Conduce Loco, firma de publicitate full-service şi veriga lipsă între televiziuni şi firmele care au luat banii de la MTS. Pînă acum, nimeni n-a ajuns în acest apartament de la parter de lîngă Piaţa Rosetti.

„Greţos şi slugarnic”
Pe 22 aprilie 2009, două firme cu acţionariat comun, Artisan şi Mark, primesc bugetul princiar de 630.000 de euro, fără licitaţie, prin trei contracte semnate de Monica Iacob-Ridzi.

OBIECTIVUL? Declară ministrul: „Să organizăm cu ocazia Zilei Tineretului de 2 Mai cel mai mare eveniment organizat vreodată în România şi să scoatem 100.000 de oameni în stradă”.

EFECTUL? Declară Christian Mititelu, fost jurnalist BBC şi membru în CNA: „Cel mai greţos şi slugarnic lucru pe care l-am văzut pe televiziuni în ultimii ani”.

CIFRELE: Sute de ştiri, reportaje video şi informaţii pe crawl, cu o repetiţie de una la 7 minute, sînt difuzate pe 5 posturi TV pe 1 şi 2 mai. Desfăşurare fără precedent ca intensitate, în istoria media din România, în favoarea cîtorva personaje.

40% dintre ştirile video o conţin pe Monica Iacob-Ridzi şi aproape 20% pe Elena Băsescu

Mesajele de pe mailul lui Boc
„Ştiu de scandal, dar noi ne-am făcut doar treaba”, spune Ioana Manea.

Scandal înseamnă o investigaţie de presă iniţiată de gsp şi dezvoltată în toate titlurile, milioane de accesări pe siteuri, dezbateri pe tv, un concert live al lui Florin Chilian şi lansarea unui hit on-line al HappyFish, prin care cere demisia ministrului Ridzi.

Plus cererea de demisie din parte ONG-urilor. Plus 8.000 de mailuri de protest pe mailul premierului Emil Boc. „Am văzut şi noi mailurile, am văzut şi calitatea lor”, mărturiseşte, cu un aer preocupat, Sever Voinescu, fost jurnalist, azi coleg de partid cu premierul.

Plus reacţia statului, prin CNA şi Parlament, care a dat verde la 11 noaptea intervenţiei DNA în cazul ministrului Ridzi şi a înfiinţat o comisie de anchetă cu o viteză nemaintîlnită în istoria reprezentării democratice a cetăţenilor români.

Ca şi propagarea mediatică a evenimentului, 2 Mai a avut parte de un răspuns fără precedent din partea publicului şi societăţii civile. Dar în sens invers

Cît s-a dus la televiziuni?
Ce rol deţine Loco? „Noi am cumpărat doar spoturi publicitare”, spune Ioana Manea. „Pe cîţi bani?”. Şefa agenţiei se ridică şi iese din birou. „M-am uitat pe acte. Doar spoturi. Nu vă pot spune acum cît sînt sumele cumulate. Poate săptămîna viitoare. Îmi repugnă să dau informaţii vagi şi nu ştiu dacă Artisan, partenerul nostru, ar fi de acord să le facem publice”.

„100.000 pentru Antena 3, 90.000 pentru Realitatea TV şi aproximativ la fel pentru ProTV şi MTV sînt cifrele pe care Gazeta le-a obţinut din surse de piaţă. Ceea ce înseamnă că aproape jumătate din suma de 630.000 ar fi mers pe ceea ce în contracte figurează ca „Asigurarea Notorietăţii Evenimentului”.

Loco nu a luat întîmplător banii de la Artisan şi Mark pentru a cumpăra mai departe spaţii publicitare. „De fapt, doar de la Artisan, pentru că nu avem contract cu Mark”, spune Ioana Manea. Nici o surpriză.

Firma-pui
Cum poţi cîştiga trei contracte cu două firme din care una iese în faţă

Mark a fost fondată în noiembrie 2008 ca pui al lui Artisan, aşa cum reiese şi din corespondenţa oficială dintre gsp şi firme. „Mark a fost înfiinţată la finalul lui 2008 pentru a deservi segmente de clienţi diferite faţă de cele cu care lucra Artisan”, scrie un mail Răzvan Nica pe 17 iunie, în numele ambelor firme!

E o practică acceptată în publicitate ca agenţile să-şi conceapă firme pui, pentru a putea derula contracte cu clienţi din aceeaşi categorie fără a intra în conflict cu clienţii pe care îi deţin deja firmele mamă.

Dacă ai, de pildă, un contract cu un brand de maşini, acesta nu va accepta să reprezinţi o altă companie de maşini. Îţi construieşti o nouă agenţie, mai mică. Dar aceste asocieri sînt cunoscute de piaţă şi, niciodată, mama şi puiul, nu participă la pitchuri pentru acelaşi client, aşa cum s-a întîmplat în cazul MTS, cînd Artisan şi Mark şi-au împărţit cele trei contracte.

Apoi, cel puţin ca aparenţă, Mark s-a lăsat reprezentată de Artisan. „Nimeni de la Mark nu ne-a contactat. Nu am vorbit cu nimeni de la acea firmă”, declară pentru gsp directorul DJT de la Iaşi, unul dintre cele 40 de judeţe care au organizat ceea ce în contractul semnat de MTS era prevăzut să facă Mark.

Înapoi la Loco, acolo unde Artisan şi Mark au trimis banii pentru televiziuni!

Loco Branding & Communication, veriga lipsă pînă azi, e o agenţie foarte mică, dar cu un avantaj foarte mare: e legată de grupul media şi de afaceri controlat de familia Voiculescu

Iacobescu, la Artisan – Mark şi la Loco
Legătura dintre Artisan – Mark şi Loco o face Bogdan Iacobescu. El este acţionar al ambelor companii care au primit contractele de la MTS şi, în acelaşi timp, „director de media la Loco sau cel puţin aşa îl prezentăm noi clienţilor”, spune Ioana Manea. De fapt, lucrează cu contract de colaborare pe firmă. „Lui i-am dat toată partea de media pentru că eu mă pricep mai mult la creaţie, nu la media”, adaugă şefa Loco.

Iacobescu a adus clientul MTS, confirmă Manea. El a negociat mai departe cu televiziunile expunerea acestuia. „În acest moment e în concediu, dar ne putem vedea după ce se întoarce, poate are detalii pe care eu nu le stăpînesc”, spune Manea.

O firmă aproape de familia Voiculescu
Acţionar cu 85% la Loco este Şerban Barbato, şef al unora dintre revistele Intact şi partener în alte afaceri cu cel despre care se spune că ar controla Loco: Radu Tănăsescu. Blocul în care îşi are sediul Loco îi aparţine lui Tănăsescu.
Personaj cu profil discret, dar cu un simţ dezvoltat al afacerilor, Tănăescu este fostul soţ al Cameliei Voiculescu. A rămas în business atît cu cea care conduce executiv grupul, cît şi cu alţi oameni din zona trustului.
Ioana Manea infirmă că Tănăsescu ar controla Loco. „Nici vorbă! Eu conduc executiv, am şi 15% din acţiuni şi mă mai sfătuiesc cu Şerban Barbato doar la chestiunile strategice. Radu n-are nici o treabă!”.

„Dacă a comis ceva ilegal…”
Şerban Barbato întăreşte versiunea Ioanei Manea. „Loco e a mea şi a ei, nu a lui Radu Tănăsescu”.

Barbato spune că nu a ştiut pînă acum că banii de la MTS au trecut prin compania pe care o deţine. „Ioana e mare, e vaccinată, e administrator legal, ea conduce şi dacă a făcut ceva ilegal va răspunde. Oricum nu ştiu cît mai ţin firma asta că nu facem bani”.

Contractele care nu-i lasă să dormă
Cuvîntul „ilegal” a fost introdus în mod neaşteptat de Barbato. Pentru că circuitul banilor e uzual. Să recapitulăm. Clientul MTS angajează, fără licitaţie, două agenţii de publicitate cu acelaşi sediu social într-un apartament şi în mare măsură cu aceiaşi acţionari. Ele se duc mai departe la Loco, o agenţie de media specializată în cumpărarea de publicitate pe tv.

De la Loco banii migrează către televiziuni, fie direct, cazul ProTV şi MTV, fie prin regiile care deţin exclusivitate, pentru Antene şi Realitatea TV. Din acest punct, actele sînt, probabil, perfecte. Doar sumele sînt neobişnuite. Şi, evident, contractul iniţial, semnat între MTS şi Artisan – Mark, prin care firmele se obligau să difuzeze:

A. Ştiri şi reportaje care nu apar în contract ca fiind marcate cu publicitate

B. Spoturi publicitare

La unison: „Nu am vîndut ştiri”
Televiziunile au rulat, în total, un număr de 46 spoturi şi reportaje publicitare pentru campania de 2 Mai. Luînd în calcul audienţa şi preţurile acestui an, pentru cele aproximativ 30 de GRP-uri, MTS ar fi trebuit să plătească cel mult 15.000 de euro. Aceasta e suma contractată cu posturile tv sau ea e, de fapt, mult mai mare? Răspunsul se găseşte la Artisan – Mark şi la Loco.

Şi explică eventuala diferenţă de sute de mii de euro sutele de ştiri şi reportaje nemarcate? „Nici vorbă!”, spun televiziunile. Toate televiziunile. „Decizie pur editorială”, au declarat ele în şedinţa publică a CNA. O decizie editorială care, după expresia lui Răsvan Popescu, preşedintele CNA, a transformat ziua de 2 Mai într-un eveniment mediatizat „la nivelul mediatizării invaziei aliaţilor în Irak”. Cu precizarea că nici un oficial nu a aborbit la fel de multă imagine ca ministrul Ridzi.

Televiziunile şi-au mai pregătit o explicaţie dacă cineva va putea proba diferenţa de sumă: „Am consumat doar o parte a bugetului cu 2 Mai Restul sumelor ar fi fost pentru alte evenimente ale MTS”. Alibiul ar putea deveni public în cîteva zile.

Cel mai scump reportaj ever?
23 de spoturi au mers pe RTV, 22 pe Antena 3, iar ProTV a difuzat un singur reportaj publicitar, pe 3 Mai, ora 19:47. Dacă sumele aflate de gsp sînt corecte şi corect e şi ceea ce susţin televiziunile, că n-au primit bani decît pentru publicitate clasică, atunci cele 9,6 puncte de audienţă de pe ProTV ar fi cele mai scumpe din istoria televiziunii din România.

„Una e ce putem dovedi cu acte şi alta e ce simţim. Monitorizările şi vizionarea acestor aşa zise ştiri ne confirmă ceea ce simţim noi şi orice cetăţean. Să nu ne mai ascundem după proceduri! E pur şi simplu ruşinos ce s-a întîmplat pe 2 Mai la televiziuni”
Dan Grigore, membru CNA

Dialog cu un insider din tv
Poftim, intraţi! Ele pătrund în casă în fiecare zi, puteţi să păşiţi măcar o dată în intestinele televiziunilor. Spre deosebire de MTS, „care a comis o gafă in-cre-di-bi-lă cînd a trecut acel media plan în contracte”, după expresia unui om de vînzări de publicitate, documentele televiziunilor sînt în marea majoritate inatacabile. Sistemul însă funcţionează pe lîngă actele oficiale. Iată dialogul dintre un jurnalist gsp şi un om din interior.

– Nu mai căutaţi degeaba acte în televiziuni! Nu sînt. Nu aşa se face.
– Dar cum?
– Simplu. Contractul e pe publicitate curată. Apoi, fie un om de la vînzări, fie chiar reprezentantul clientului, discută direct cu unul dintre şefii postului. În general cu managerii, nu cu oamenii de conţinut. Îi aleg pe cei despre care se ştie că acceptă discuţii de acest gen.
– Mai exact, te rog!
– Adică pe cei care vor să facă bani pentru post vînzînd ştiri, vînzînd prezenţa unor politicieni în platou sau vînzînd un tip de bunăvoinţă, nu neapărat făţişă. Nu toţi din tv acceptă asta, dar destui o fac.
– Şi mai departe?
– Mai departe, şefii comunică sarcina unor responsabili de conţinut. Ei programează filmările şi difuzarea ştirilor. Atenţie! Nu toţi şefii de conţinut şi nu toţi reporterii fac asta. Unii pur şi simplu refuză. Dar sînt ocoliţi încăpăţînaţii pentru că e vorba de milioane de euro, cumulate, după care televiziunilor le arde buza mai ales pe criză.
– Stai să înţeleg, te rog…
– Gata, ultima oară: bugetul se sparge în publicitate clasică, cel mult un sfert, şi restul PR. Adică ce aţi observat de 2 Mai.
[tab:Capitolul 3]

Capitolul 3: Apăraţi-vă STATUL!

Sîntem capabili să răspundem provocării lui SOV?

O veche anchetă şi acelaşi sistem, rafinat
Se ştia că televiziunile acceptă, de la firmele de PR, bani pentru prezenţa politicienilor pe sticlă. A arătat-o ancheta Hotnews coordonată de Dan Tapalagă. Jurnaliştii au sunat, undercover, la televiziuni şi au difuzat înregistrările şi tarifele.

Acum, un minister a comis eroarea de a trece acest lucru în trei contracte. De a-l recepţiona şi de a-l plăti. Încă n-am ajuns la capătul jocului. Puţină răbdare! Cum de se simt ministere libere să facă asta, atît de libere încît devin lipsite de prevedere?
Pentru că înţelegerile de acest gen se iniţiază şi se protejează la un al nivel. Deasupra statului. Si pentru ca au ajuns aproape o norma. De aici uluiala lui Ridzi, care nu intelege de ce a gresit. In sistemul lor de valori, n-a gresit cumparindu-si imagine.

Cum se comit „bugetele de PR”
„Am aflat şi eu cum se procedează”, poveşte un şef de mare agenţie. „Partidele cîştigă alegerile. În acest caz, PSDĂPC şi PD-L fac guvernul. Partidele au oameni de scos în faţă. De promovat pe tv. Dar nu cu banii lor. Cu banii publici, bineînţeles”, explică el.

O altă sursă, vînzător, spune că „sistemul de cumpărat PR pentru politicieni s-a rafinat incredibil”. De fapt, nu e PR, ci un PR malformat. Aşa cum spoturile nu sînt spoturi, ci campanie politică, condamnată de CNA. Aşa cum ştirile nu sînt ştiri. Pe acest fir, dispar profesii, concurenţă liberă pe piaţă, totul se duce naibii!

Revine şeful de agenţie. E de 20 de ani în publicitate şi spune că e uluit. „Practic, aşa cum marile coroporaţii fac commitmenturi la începutul anului, angajîndu-se la televiziuni că vor face un consum ca să primească un preţ, la fel au ajuns să facă partidele prin ministere”.

Se opreşte o clipă. Îşi adună frazele. „Se duc la televiziuni şi le spun: «Vei avea ţî milioane. De la ministerele coordonate de oamenii noştri. Şi le defalcă: atîtea de la ministerul X, atîtea de la ministerul Y. Acesta e cazul MTS! Şi de aici vine şi senzaţia de revoltă a lui Ridzi: «Alţii fac de 10 ori mai mult şi vă luaţi de mine?!»”.

Umbra lui Vântu pe holuri
Pe holul de pe Vasile Conta a început totul. Pe hol, nu în birouri. Pentru că pe hol au văzut-o venind pe cea care pînă acum a lipsit din poveste.

De fapt, oamenii i-au remarcat geanta. „Diplomatul cu miracole” îi numesc, cu un zîmbet invidios, cei din MTS. Ioana Vârstă (foto) este acţionar la firma de PR Red Apple Communication, împreună cu Horia Mihălcescu. Mihălcescu a fost angajatul lui Liviu Luca la Petromservice. O investigaţie jurnalistică a Emiliei Şercan, Mihai Munteanu şi Cătălin Prisacariu a relevat că Red Apple e în zona de influenţă a lui Sorin Ovidiu Vântu. Între timp, grupul de investigaţie a fost desfiinţat.

Mai clar. Red Apple este firma de PR care a lansat-o pe Elena Udrea, vă amintiţi celebrele interviuri în care-i ataca pe duşmanii preşedintelui Băsescu. Prin Udrea, Vârstă a ajuns apropiată a Monicăi Iacob-Ridzi. Acum, Vârstă este angajată de către MTS, pe post de consilier al ministrului. Se ocupă de imagine.

„Nervozitatea politicienilor şi a băieţilor deştepţi care cumpără imagine cu bani publici vine tocmai din faptul că Ridzi a fost atît de incompetentă încît să treacă asta în contract. Ştiţi ce spun ei? «Pentru un rahat de sumă descoperită, se compromit bugete mult mai mari!» Voi le ameninţaţi nu cîteva sute de mii, ci un sistem”
sursă gsp

Dincolo de politică, deasupra statului
Din acel diplomat miraculos a ieşit ideea de 2 Mai. Din care s-au deşirat Artisan – Mark, Loco şi, cu voia dumneavoastră, televiziunile.

Un creuzet neverosimil, dar perfect funcţional, de oameni şi firme care ştiu că autoritatea nu înseamnă în primul rînd bogăţie, numere sau mulţime, ci acces la pîrghiile puterii.

Sinteza intregului caz poate suna astfel: consiliată de o specialistă de PR apropiată de Sorin Ovidiu Vântu, şefa MTS semnează contracte cu două firme care trimit banii unei companii din apropierea afacerilor familiei Voiculescu, iar aceasta repartizează aproape frăţeşte bugete de promovare la televiziunile lui Vântu, Voiculescu şi la ProTV, obţinînd o imagine copleşitoare pentru Monica Ridzi şi Elena Băsescu.

„Veţi observa la mai toate bugetele de minstere această împărţire aproape egală a banilor către marile trusturi TV. Ca să nu supere pe nimeni”, spune un om de PR.

Au trecut cîteva zile. Anca intră pe unul dintre blogurile gsp. Scrie: „O vreme am crezut că tragedia constă în faptul că ramîn mizerii nedescoperite. Acum văd că sentimentul de neajutorare e muuuult muuult mai nasol cînd se descoperă şi vezi cu cît cinism ţi se rîde-n faţă, cu dovezile pe masa. Undeva trebuie sa se înfunde toate astea. Şi repede”

Cine are nevoie de conspiraţii?
„Apăraţi-vă statul!”, aproape că striga Sorin Ovidiu Vântu acum cîteva luni, la o emisiune televizată, explicînd că treaba oamenilor de afaceri şi a patronilor media e să facă profit, iar treaba ziariştilor şi cetăţenilor e să-şi apere statul „pentru că e slab”.

De asta nu e nevoie de conspiraţii. Priviţi încă o dată numele! Nici o coloratură politică reală, nici o alianţă secretă sub clar de lună, doar grupări şi regrupări ale oamenilor care impun cursul evenimentelor în România.
Unii sînt decidenţii banului public. Alţii îl iau şi îl scurg prin firme către televiziuni. Iar ele bagă ştiri în capul românilor, minţindu-i şi alinîndu-le fustrările, blazîndu-le curiozitatea şi transmiţîndu-le mesajul că, în fond, nimic nu poate schimbat.

Unii sînt extrem de bogaţi, alţii sînt doar executivii acestora. Unii sînt cunoscuţi, alţii preferă anonimatul. Împreună, alcătuiesc o guvernare neoficială, cu majoritatea membrilor nealeşi de nimeni, dar care foloseşte resursele publice şi care, atunci cînd sesizează că statul se poate apăra, pune sigilii pe uşi, să nu se scurgă piţulele, ca-n vechea glumă din vremurile crude şi romantice ale sportului.

[tab:END]
Daca aveti informatii relevante despre acest caz, le puteti trimite pe
catalin.tolontan@gsp.ro mirela.neag@gsp.ro cristi.scutariu@gsp.ro