Cei care nu renunţă

„Patria este colecţia fotografiilor de la echipa naţională”, spunea undeva Emir Kusturica. Expresia a fost propusă microbiştilor români de către Radu Cosaşu. A făcut istorie. A emoţionat şi ne-a alinat în cele mai naşpa momente, istorice, fotbalistice sau bancare.

duminică, 22 martie 2009, 10:30

„Patria este colecţia fotografiilor de la echipa naţională”, spunea undeva Emir Kusturica. Expresia a fost propusă microbiştilor români de către Radu Cosaşu. A făcut istorie. A emoţionat şi ne-a alinat în cele mai naşpa momente, istorice, fotbalistice sau bancare.

Astăzi, Gazeta Sporturilor şi Ursus, noul partener al „naţionalei”, vă reamintesc fraza. Şi vă întreabă ceea ce cu toţii ne întrebăm: de ce iubim echipa naţională? Ce reprezintă ea pentru noi? Cum se explică candoarea şi îndîrjirea care ne întreţin iubirea necondiţionată? Atitudinea faţă de „tricolori” răspunde alb pe verde, ca un miros de var proaspăt risipit în aer, îndoielilor noastre. Da, poţi iubi pe cineva şi dacă n-ai încredere în el, poţi iubi fără să ştii că-l iubeşti, poţi iubi pînă la capăt fără să aştepţi succesul pompos. De ce? Pentru că poţi, pur şi simplu.

Trimiteţi mesajele voastre şi spuneţi-ne de ce credeţi în „naţională”! Vom selecta cele mai inspirate idei şi le vom publica în ziar şi pe site. Ele vor compune colecţia cuvintelor care mîngîie fotografiile, alcătuind împreună România copilăroasă, caraghioasă în miza sa infim sportivă, dar care nu se consideră looseră şi nu renunţă în ruptul capului. Uite d-aia!

Comentarii (14)Adaugă comentariu

unu  •  22 martie 2009, 10:41

haha.. esti amuzant..vrei sa inspiri echipa nationala sa joace cat mai bine impotriva serbiei dandu-i un citat de-al unui sarb ..:)..bravo:P

Ski  •  22 martie 2009, 10:52

răspunzînd la întrebare „Ce e patriotismul?”, Emir Kusturica a spus:
patriotismul e cînd copiii lipesc pe pereţi postere cu echipa naţională.

[D][S][N]  •  22 martie 2009, 12:25

poţi iubi pînă la capăt fără să aştepţi succesul pompos, dar
nu poţi iubi pe cineva şi dacă n-ai încredere în el

Dinu  •  22 martie 2009, 15:36

Stiu ca n-are legatura cu articolul,dar citindu-ti titlul nu pot sa nu ma gandesc la GSPI Acvila, o ECHIPA minunata respectata enorm in strainatate,care statea intre cetateni si infractori si pe care domnul Nica a desfiintatat-o (pardon,a transferat-o la Jandarmi,acelasi lucru).Exact cum spuneai,baietii aia nu renunta in ruptul capului!Pentru Romania!

aici acum vom fi mai buni  •  23 martie 2009, 8:53

echipa nationala este o pagina la fel de importanta in copilaria mea (si cred a multora) precum momente cheie ale exsitentei mele, cum a fost prima zi de scoala, prima tinere de mana si celalte emotii traite la inceputul vietii…

cred ca nationala a fost primul liant ce i-a unit pe romani dupa 89, tin minte cum erau nopti in care in romania nu se dormea… iesitul in strada, frica de meciul cu columbia (astia sunt tari, nu avem sanse), bucuria de dupa aceea

e greu sa explici de ce crezi in nationala… e ca si cum ai intreba o mama de ce isi iubeste copilul

apreciez initiativa gsp si a ursus, sper sa apropie de nationala cumva pe cei mai tineri care nu tin minte rose bowl, pasadena si nu numai…

mihai  •  23 martie 2009, 10:47

frumos. eu nu pot sa uit serile de la wc 94. cum am plins dupa meciul cu suedia

Gattuso  •  23 martie 2009, 11:01

bv ursus si gsp… e bine ca intre scandaluri mai e loc si de fotbalul curat, darz, asa cum este si va fi mereu nationala

nu stiu cum sunt copiii din ziua de azi, dar eu cand eram mic si ieseam pe maidan la fotbal, toata pustimea isi alegea un fotbalist de la nationala… „eu sunt hagi”, „ba nu, eu sunt hagi, tu esti dumitrescu”

poate usor usor, cu campanii precum aceasta (bv gazetei si ursusului inca o data) ne mai apropiam si noi de nationala.. Nu trebuie sa uitam ceea ce ne reprezinta pe toti, oriunde am fi. trebuie sa sustinem echipa si sa o conducem spre victorie mereu (tin minte in 2004 cum se bucurau grecii in toata lumea, in bucuresti, new york etc. am fost invidios pe ei atunci).

cornel  •  23 martie 2009, 14:02

Pentru ca reprezinta o imagine a noastra, atitudinea noastra
fata de sport, cu rele si bune.

alex  •  23 martie 2009, 18:42

„Omul iubeste pentru ca iubeste. Nu exista nici un motiv pentru care sa iubesti” spunea si Paulo Coelho

tictac  •  25 martie 2009, 20:01

Nu pot sa scriu, nu am comentarii de facut, sunt blocat de nostalgia
meciurilor de altadata. Daca vor pierde nu va fi cine sa sufere, sa verse o
lacrima… decat noi suporterii, iar daca castiga ne vor da cu flit, noua
suporterilor… „v-am arata cine este genratia lui Mutu…” trist…

stellian  •  25 martie 2009, 23:07

buna intrebarea de ce iubim nationala. in 94 eram in armata si imi amintesc ca puneam plantonul sa ne trezeasca la meci. in 2008 eram in italia , stabilit de ceva ani (timp in care am lasat de multe ori privirea in jos cand se pronunta cuvantul roman) la meciul romania – italia eram la munca si priveam meciul eu si vreo 10 italieni , as fi vrut sa vada mutu clipa in care a marcat golul , sa vada un om fericit in varful mesei privind de sus la 10 italieni intunecati , in cuvinte egreu de explicat ce am simtit atunci dar m-am simtit mandru ca roman , poate daca ar vedea fetele romanilor plecati afara atunci cand romania castiga , jucatorii ar intelege ce inseamna echipa nationala pt noi si poate atunci ar muri pe teren pt ca dupa un an de stat cu capul plecat am avut 5 minute de bucurie si mandrie. cand echipa nationala o sa insemne pt jucatori la fel de mult cat inseamna pt suporteri doar atunci o sa fim o echipa greu de batut.

dan  •  27 martie 2009, 16:18

vorbe goale. traim din amintiri si ne imbatam cu apa rece. la ora actuala „nationala” este o adunatura de indivizi fitzosi, care nu au nici o legatura cu performanta si fotbalul adevarat. acesti fanfaroni in treninguri galbene sunt niste pigmei pe langa generatiile lui Hagi si Dobrin. Am fost in Elvetia la Euro 2008 si nu voi uita prea curand rusinea pe care am simtit-o in tribune, privind jocul submediocru cu care s-au prezentat asa-zisii „tricolori” la marea sarbatoare a fotbalului european. Infrangerea umilitoare cu Lituania de la Cluj m-a facut sa ma simt batjocorit de-a dreptul. A fost ultimul meci la care am fost. Eu unul nu mai pun piciorul in preajma acestor indivizi, iar decat sa le vad „turca” la televizor, mai bine un film bun la dvd. astept generatia urmatoare. punct.

Pentru unu  •  28 martie 2009, 17:15

pentru unu: Macar de-am invata de la sarbi ce inseamna patriotismul si demni
tatea

doi  •  23 mai 2009, 20:47

mi-aduc aminte cum ne certam pe maidan, care sa fim LACA. si cum scriam cu carioca, pe un tricou rosu, mare, LACATUS, 7. Pentru acele vremuri, dar si pentru ceea ce putea sa fie. multumim, LACATUS.

Comentează