Un sfat primit de la mari campioni români şi de la antrenorii lor
miercuri, 7 ianuarie 2009, 11:23
Un sfat primit de la mari campioni români şi de la antrenorii lor
E cel mai fricos început de an imaginabil. Echipele tremură. Sandu şi Dragomir vorbesc de o Ligă de 14 sau 16 echipe din toamnă. Jucătorii sînt neplătiţi.
Vodafone a anunţat că iese din cercul partenerilor Champions League. CIO i-a pierdut pe Johnson & Johnson pentru Olimpiadele de la Vancouver 2010 şi Londra 2012. S-au galvanizat 100 de milioane de dolari.
Teama a coborît din clădirile companiilor, refugii de lux pînă ieri, centrele de putere ale unei lumi care îşi pierduse guvernele în favoarea directorilor. Acum se simte pe străzi. Poate că e un sentiment autoindus, dar n-am mai trăit aşa ceva de pe vremea cînd Ceauşescu trimisese patrulele militare în centrele oraşelor ca să vîre spaima în oameni.
Vorbim despre criză. Îi simţim răsuflarea.
Am făcut un mic experiment. Tur de telefoane către mai mulţi mari sportivi, antrenori şi medici din România. Cu o singură temă: „Ce îi diferenţiază pe campioni de ceilalţi?”. „Ce le menţine speranţa în situaţiile cînd nimeni nu mai speră?”.
Răspunsul, uimitor în simplitatea lui, a venit identic, de la toţi cei întrebaţi. „Marii campioni nu renunţă niciodată!”. În percepţia publicului, sportul e o sumă de talent, muncă şi şansă. Vedetele multiplică fiecare dintre atribute. Talentul devine geniu, munca e sisifică, iar norocul ţine de destinul cîte unui solitar care e străfulgerat de momentul cînd astrele se aliniază. Asta credem.
Ntzzzz! Cei care văd, de o viaţă, cum ies campionii spun altceva. E nevoie de fiecare factor al enumerării. Dar, nevăzută şi nemărturisită, păstrată ca un secret al iniţiaţilor, o altă calitate face pînă la urmă diferenţa. Rezistenţa. Toleranţa la stres. Cerbicia de a nu te recunoaşte niciodată învins.
E cel mai fricos început de an. Iar cea mai firavă constatare, în faţa fobiei care pare că înghite România, vine de la sutele de medalii şi izbînzi ale oamenilor care au învăţat un singur lucru: cei care persistă reuşesc.
Mihai Seceleanu » Blog Archive » “Vorbim despre criză. Îi simţim răsuflarea.” • 7 ianuarie 2009, 23:56
[…] Tolo pune punctul pe i-ul din criză intr-unul dintre cele mai interesante editoriale pe care le-a scris in ultimii ani. […]
romania inedit • 8 ianuarie 2009, 0:37
Eu cred ca aceasta criza are si partile ei bune , asa ca nu trebuie sa ne speriem !
Turul ala de telefoane , cate telefoane a cuprins mai exact ?
Pe cine ati sunat ?
Cred ca ar fi fost interesant sa scrieti si pe cine ati sunat !
BABILONUL IMOBILIAR • 8 ianuarie 2009, 0:49
„Viata-i o lupta.
Deci, te lupta!”…
Si, daca vrei sa ajungi campion, cu atat mai mult.
Si pentru sport vin (sunt?!) vremuri grele…
mike • 8 ianuarie 2009, 1:38
prefer sa dea toti faliment si sa ramana un club.. macar ala sa nu se faca de raz in Europa hahahah
FTA • 8 ianuarie 2009, 4:37
O divizie A= 20 echipe
O divizie B= 20 echipe
4divizii C = 18 echip
Dragomir si Sandu samediteze Nu echipele ii scot din criza trebuie sa judece
Cristi • 8 ianuarie 2009, 8:30
Mda… Tolo, ai dreptate…
Dar apelul tau, suna si a „oare ce se mai face Gazeta si ProSport etc. fara subiecte sportive?”
Le va mai cumpara cineva, va mai plati cineva reclama sa apara in ele ?
Problema e mai complexa.
In toate domeniile…
🙁
filadel • 8 ianuarie 2009, 9:05
Bine şi onest spus.
montezuma • 8 ianuarie 2009, 9:06
Criza ar putea sa ajute fotbalul romanesc. Echipele straine nu ne vor mai cumpara jucatorii asa usor din lipsa banilor iar echipele romanesti nu vor mai cumpara expirati si vor fi nevoite sa promoveze tineri. Nu speram ca pe conducatorii nostri sa-i convinga cineva sa aduca tineri romani in loc de expirati straini insa iata ca viata are multe surprize.
Hai Steaua!
Jos GIGI!
Cătălin Tolontan • 8 ianuarie 2009, 9:41
cristi: nu ziarele de sport vor fi cele mai afectate din presa scrisa in acest an
Tolo rulz….. :) » Mircea Scarlatescu • 8 ianuarie 2009, 10:15
[…] o data, intr-un post de exceptie despre criza care este si nu este peste tot pe langa noi, dar toti vorbim despre ea. Atentie, nu e un editorial […]
Dr, Victor Stanculescu • 8 ianuarie 2009, 10:32
D-le Tolontan,
* Imi place articolul D-vs. si va felicit!
1. „Nimeni nu stie totul despre fotbal”:
Dupa 50 de ani de studiu al personalitatii sportive (antrenor-jucator-manageri-referee, ziarist), pot sa afirm cateva concluzii care nu contravin articolului D-vs., ba din contra, il completeaza:
2. Globalizarea (nu criza) este fenomenul numit si recunoscut de toata planeta, ca “Noul Soc al viitorului-actual”!
* Globalizarea este un fenomen social, economic, real. Ea nu a venit, ea exista de ani si continua intr-un ritm accelerat cu criza dintre doua concepte de viata care incearca disperate sa imbina nearmonios sistemelor si conceptiile de viata intre cei care au facut foarte multi bani, fata de o mare majoritate pauperizata (la un nivel nou, modern, al secolului al 21-lea.)
3. Dar, „Nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se trasforma”!
Ce urmeaza este simplu: Este nevoie de o balansarea si egalizarea conditiile celor care nu au bani la un nivel superior de viata, care s-a transmis ca un sunami in toate tarile lumii, cu precadere in luma a 1-a si a 2-a. si nu se vor opri decat in forme curioase noi, ale secolului ale 21-lea prin imbinarea elementelor vieii capitaliste cu cele socialiste si cele imprialiste cu cele comuniste. O sa fie bine si foarte bine din nou!
4. „Astazi este ziua de maine de care tu ai fost ingrijorat ieri”!
* D-le Tolontan, un mare savant, a fost intrebat ce parere are de cel de al 3-lea rabzoi mondial, la care acesta a raspuns simplu: « Nu stiu cum va fi al treilea razboi mondial, dar stiu ca al 4-lea va fi cu ciomege»!
5. Referitor la grija noastra pentru ziua de maine este justificata, dar am sa ma refer la esenta articolului D-vs.:
D-vs, vreti sa-i spuneti articolului cu alte cuvinte « FORMULA VICTORIEI sau a SUCCESULUI ACTUAL – VIITOARE din fotbal unde ati pezentat:
1. Talentul – care devine geniu
2. Munca care este sisifica
3. Moralul depinde de destin
4. Si mai adaugati ceva care este interesant, fundamental pentru noi toti: “Stresul in conditii de performanta”.
6. Cateva aspecte ale Profilului formulei victoriei/succesului propus de D-vs. si competat de noi:
6.1. Talentul – reprezinta abilitatile, calitati si facultati intelectuale, fizice si afective de-a juca, sau antrena sau conduce sau arbitra jocul de fotbal sau a scrie despre esenta jocului de fotbal.
6.2. Dar foarte imporant este ca acest talent poate raman la limita inferioara sau medie, daca nu este dublat de EDUCATIE SI INSTRUCTIE, DE STIINTA SI ARTA, care se invata si care se perfectioneaza si care inseamana sansa de-a castiga pe plan national si international;
6.2. “Munca, campionilor este zilnica si silnica”, dar trebuie sa fie conceputa, organizata, desfasurata, controlata, perfectionata de antrenori, de o stiinta si cultura fotbalistica nationala care se formeaza pentru orice specialist in cca 15-20 ani, timp in care motivatia, progresul in trepte, performantele de-a se auto-educa si invinge pe sine insusi, sunt elementele pe care “Presa sportiva”, trebuie sa le evidentieze si promoveze, sa le reserve “rubrica pentru specialisti”, fara sa neglijeze actuala forma de comercializare, pe care si globalizarea generala o va egaliza cu informatia stiintifica, in viitorul apropiat.
3. „Moralul depinde de destin”: Hai sa fim seriosi D-le Tolontan! Nu are nici-o legatura moralul cu destinul:
– Destinul poti spune ca insemana: sansa sau nesansa de-a te naste intr-un continent, intr-o tara, intr-o familie fara nici-o conditie care sa te ajute sa-ti pui in valoarea talentul, sau munca; intr-un regim tiran sau democratic, cu modele ale campionilor si cu o cultura sportiva sau fotbalistica deosebita, cu un climat social-cultural-sportiv care sa poata realiza modele internationale, etc…
– Iar moralul, este cu totul altceva! Sau daca vrei sa facem o comparatie fortata, moralul este influientat de factorii prezentati. Este un termen fara semnificatie in formula succesului, MORALUL CU DESTINU! (SIGUR, pot sa-mi cer scuze, poate nu am inteles exact care este semnificatia contextului aricolului D-vs., pentru care, INCA ODATA, imi cer scuze?)
4. Rezistenta in conditii de stress este intradevar totul? Suntem de acord cu afirmatia D-vs. Rezistenta nu este un scop ca si disciplina, caracterul, etc..ACESTEA SUNT REZULTATUL INTREGULUI COMPLEX AL PERSONALITATII NOASTRE. Rezistenta in conditii de stress este chiar denumirea moderna a antrenorului, la conditiile jocului oficial”!
Rezistenta este notiunea compleza de care depind toata viata si performantele noastre individuale, de echipa sau de natiune fotbalistica!
* Dar, ca si la celelalte aspecte, totul este dependent de valoarea antrenorii care stiu care este substratul psiho- fiziologic, -biochimic -farmacologic- managerial al conceptiei de performanta nationala (daca exista) sau individuala (deasemeni dependent de stadiul de dezvoltare si perfectionare profesionala pentru fincare antrenor, lider, manager, arbitru sau si jucatori, ziaristi, etc.)!
Rezistenta este produsul antrenamentului psihic, legat de cel fizic, si de cel afectiv (aspect de care foarte putin vorbesc si care este fondalul vietii in general si al activitatii fotbalistice, in special.
Si sigur, pentru ca sa finalizam ideea, rezistenta este legata de valoarea skilurilor de joc, de stiinta jocurui pe grupe cu numar redus si sigur, de valoarea jucatorilor in echipa, etc..(vezi Euro-2008, sau campionatul national trecut sau actual, in care asa numita „decuplare pisihica a creiat multe necazuri multor echipe nationale”!)
In loc de final:
– Tema D-vs. este de interes exceptional pentru specialisti si nespecialisti, pentru care sincer va felicit!
– Am facut ziarului D-vs, D-vs si distinsului O. Ioanitoaia, o propunere „sa faceti D-vs. – singuri” sau „sa realizam impreuna cu antenorii Romani si straini de elita (inclusiv Dr. Mircea Radulelscu si alte somitati ale fotbalului nostru) “O tribuna de discutii pe teme de fotbal STIINTIFIC SI TEHNIC (blog sau pagina Google)(fara bani! Banii-i luati D-vs. fotbalul are nevoie de vehicolul comunicarii);
care este cotidianul national si international pe care-l felicitam si sustinem ca lider in valoarea si forma informatiei din fotbal!
– Deasemeni, v-am mai scris cate ceva si sigur, v-am felicitat pentru coronita de campion-al condeiarilor-sportiv ai anului 2008!
– Dare, nici la semnalele repetate de SOS, si nici la felicitarea directa pentru valoare profesionale nu ati raspuns (probabil ca nu aveti inca o secretara care vorbeste sau scrie romaneste).
– Dar noi toti invatam.
– Dupa acesti 2-3 ani, am inteles una dintre cele 3000 de maxime stranse care se potrivesc si fotbalului care spune: “Nu are importanta cat de inteligent esti, important este ca de mult buna simt ai”!
La multi ani si ganduri bune si pentru football!
Va imbratisez si va doresc sa puteti realiza esentialul in conditiile stresului zilnic!
Dr. Victor Stanculescu
Din Chicago
takama • 8 ianuarie 2009, 10:50
Mai pe scurt…speranta este cea care ne poate face sa mergem inainte oricat de mari vor fi consecintele crizei! Argumentele temeinice ale succesului tin de propria echipare ca si sportiv(om!), dar si de atitudinea pe care o ai in fata circumstantelor vietii, competitiilor…
maktub • 8 ianuarie 2009, 11:08
sper sa inceapa razboiul si asa suntem prea multi…unele tarii sunt dragute dar pacat ca sunt locuite…
James Crissilv • 8 ianuarie 2009, 11:57
Raspunsul pentru criza va veni de la sine cand cei indrituiti vor intelege ce a generat-o. Fotbalul a luat-o mult inaintea economiei, politicii si statutului Romaniei….
O zi minunata iti doresc
Cătălin Tolontan • 8 ianuarie 2009, 12:20
victor stanculescu: va multumesc penttru felicitari, nu v-a raspuns nici o secretara pt k nu am secretara 🙂
sportsaga.ro • 8 ianuarie 2009, 13:15
Sper ca nu i+ai sunat pe campionii Dragomir, Sandu si Becali. Ei lupta pe alte cai.
Cristi • 8 ianuarie 2009, 15:10
@Catalin Tolontan: Asa este, ai dreptate!
Oricum, voi citi regulat pe net GSP.
Pe net presa nu va muri.
Asteptam de la voi pana nu demult o stire super bomba, o dezvaluire, un flagrant despre baronii fotbalului (impresari, patroni, presedinti, uneori antrenori) si cum iau ei banii jucatorilor. Dintr-un mil. euro, la jucator ajung vreo 100 de mii.
Dar, uite ca ii rezolva criza… Le ia si lor usor, usor… aproape totul. Sau ce nu lise cuvevea si au furat…
durden • 8 ianuarie 2009, 16:48
cataline imi pare rau sa te anunt…dar sa stii ca in Romania nu a ajuns criza economica…serios nu mai faceti peste tot atata tam-tam pe tema asta!!pur si simplu in romania nu exista,insa ne-o auto-inducem…
redandblue • 8 ianuarie 2009, 18:27
daca tot e criza poate le vor intra mintile in cap bogatasilor si se vor opri din a mitui la masa mare , poate nu vor mai umbla cu bani pe la firme straine pentru a realiza un transfer , poate nu vor mai aborda arbitrii pentru a castiga un meci , poate jucatorii vor juca numai pentru echipelele lor ,dar totul se rezuma la poate…
laur • 8 ianuarie 2009, 19:07
criza nu trebuie sa sperie pe nimeni. o criza este si un bun prilej de reforma, de reconstructie(eliminarea erorilor si promovarea valorilor). binenteles ca sunt si pierderi dar mai important este cum te raportezi fata de aceasta criza. unii aleg sa fie eroi iar altii aleg mocirla.
sa speram ca o sa treaca repede si o sa iesim din ea mai tari si mai buni – pe toate planurile.
tanc • 8 ianuarie 2009, 21:41
Tolo ai creat o mafie.A celor care nu renunta.A celor care se bat pana la capat pentru o societate libera.O societate care are ca valori:bunul simt,munca,respectarea legilor.O societate in care in urma: Rezistenţei, Toleranţei la stres, Cerbiciei de a nu te recunoaşte niciodată invins,sigur copiii nostri vor creste sanatosi fizic si moral.O mafie care este de un infinit de ori mai greu de facut si de mentinut decat cea a lui gheara.
Audacitatea speranţei — explorish.net • 27 ianuarie 2009, 0:32
[…] e – mi-a adus aminte de acest articol a propos de ce distinge “campionii”. Se pare că Oh, bama nu e singurul […]