TOLO.RO
TOLO.RO
Ultimul volum a lui Pascal Bruckner, „Tirania penitentei”, aparut in octombrie 2006 la Paris, a sosit in Romania, la Editura Trei.
sâmbătă, 10 martie 2007, 2:00
Ultimul volum a lui Pascal Bruckner, „Tirania penitentei”, aparut in octombrie 2006 la Paris, a sosit in Romania, la Editura Trei.
Daca „Europa va muri din cauza acestui principiu: nu ma priveste” (Gustav Mahler – citat in carte), Bruckner nu e parte la povestea renuntarii. Sint peste 200 de pagini neimpacate, uneori departe de corectitudinea politica, insa care te fac mindru pentru ca esti european.
Asta in contrapondere cu sentimentul de culpa universala pe care lumea civilizata il are astazi. Traim vremuri in care „procesul impotriva Europei e condus chiar de catre Europa”, in care ne facem mea culpa pentru valori, pentru bunastare si pentru fundamentul felului european de viata.
„Europa nu poate fi atit de rivnita de altii si atit de putin iubita chiar de ea, cind este exemplul unei iesiri reusite din barbarie, al unui mariaj armonios intre putere si constiinta”.
Bruckner are curajul sa vorbeasca despre legatura transatlantica, demonizata de o buna parte a continentului. Despre datoria democratiilor de a apara tezaurul perisabil al drepturilor umane.
„Daca miine America s-ar prabusi, Europa ar cadea ca un castel de carti de joc, s-ar intoarce la tropismul ei munchenez, s-ar reduce la un sanatoriu de lux gata sa se lase sfisiat, bucata cu bucata, de toti pradatorii. Dar daca Europa ar trebui sa se disloce, n-am mai da multe parale nici pe America, ce s-ar inchista intr-un nationalism plin de sussceptibilitati, intr-un izolationism orwellian. Fiecare din ele este oxigenul celeilalte”
Bruckner observa ca inclusiv pe bancnotele comune, Europa si-a inscriptionat poduri, arcade si usi, si nu marile figuri ale istoriei si culturii sale: Socrate, Shakespeare, da Vinci, Goethe, Voltaire… „Parca sintem o sala a pasilor pierduti, un loc de tranzit”…
Ca est-european, zimbesti si te bucuri. O mai fi ceva de facut in aceasta Europa aflata in plina penitenta…
Cristi Roman • 10 martie 2007, 16:52
Da, asta apropo de corul euroscepticilor din Vest si de cei pe cale de formare din Romania (aici sint eu sceptic ca avem eurosceptici veritabili, ca la manual). Problemele vechii Europe au luat amploare, cred, odata cu deschiderea completa a Europei, din ’89. Si uite asa cei vesnic vestici incep sa se teama pentru ceea ce au creat in timp sau sa nu mai creada in ceea ce s-a format cel putin in ultimii 60 de ani. E doar o perioada de tranzitie spre, de fapt, acelasi lucru: bunastare in toata Europa (numai cataclisme/razboaie mondiale sa nu mai fie).
blogdeumor • 10 martie 2007, 20:01
toata dependenta asta e, de fapt, pretul globalizarii.
andrei nazario • 11 martie 2007, 10:03
aveti dreptate domnule tolontan, pentru un est-european e un lucru deosebit sa-l citesti pe bruckner
citez aproximativ din memorie pasajul care m-a impresionat:
„Europa si-a invins monstrii, a abolit sclavia, a abandonat colonialismul, a invins fascismul, a facut KO comunismul. Ce alt continent mai poate afisa un astfel de bilant?”
aciduzzu • 12 martie 2007, 13:37
bai, cred ca am gresit ziarul, scuze, am vrut sa intru pe gsp (sau pe vreun ziar de sport), vad ca am gresit 🙂
marius • 13 martie 2007, 1:22
sorry pt off
Cataline, profit de aceasta ocazie sa-ti reamintesc de o postare a mea legata de cancerul sistemului de arbitraj din Romania. Vreau sa fac un DENUNT ! Ma refeream acolo ca in primul si in primul rand buba cea mai si cea mai mare pleaca de jos, de la „judetene”, acolo unde sunt introdusi cei care intra in arbitraj pt prima oara si mai precis, cei au „tupeul” sau curajul nebunesc sa mai ramana. Ce vreau sa spun este ca de acolo pleaca nu prima problema ci CEA MAI MARE problema. Cacde la aceasta etapa aparent insignifianta se fac trierile cele mai masive, mai importante, de o importanta COLOSALA.
Ce vreau sa spun. In principal este faptul ca am cunoscut o gramada de tineri de varsta cu mine care, vazand calitatea lamentabila a arbitrajelor dar si pe de alta parte mafia abjecta si interminabila a arbitrajului nostru din ultimii ani, SI-AU JURAT CA, IN CATIVA ANI DUPA CE VOR MAI CRESTE INDEAJUNS, SE VOR PREZENTA PUR SI SIMPLU LA INSCRIERILE SI SELECTIILE DE ARTBITRII, dorind enorm oprirea cu orice pret a magariilor interminabile din acest arbitraj.
Nu as vrea sa devin patetic. Dar copii astia au crescut. Au ajuns in judetene sau D-uri, ca orice arbitru la inceput de cariera a sa. Uite, pe scurt , CEA MAI MARE PROBLEMA A ARBITRAJULUI la aceasta importanta etapa, cand se fac trierile in proportie de aprox 90% pt viitorul arbitrajului romanesc :
– la meciurile din aceasta prima si esentiala etapa nu exista ABSOLUT nici un fel de protectie la nivel minim institutional, fata de integritatea acelora care sunt implicati OFICIAL !!! de catre federatie intru-un act al ei, mai general – chiar intr-un act social, public, indiferent ca acest act e unul mai mult sau mai putin important. Am cunoascut baieti extraordinar de corecti, extrem de hotarati sa faca ceva in sfarsit cu acest arbitraj al nostru. La aceste meciuri, datorita lipsei oricarei urme de protectie sau paza (macar un jandarm acolo, macar sa-i sperie, de forma ) se intampla lucruri inimaginabile pt un act oficial, public. Arbitrii acestia, multi dintre ei cu inima curata, sunt amenintati dur, extrem de violent, chiar si corporal de catre publicul gazda, mafia de acolo , locala, cu interesele lor de a da si imparti punctele obtinute mai incolo pe bani, vanzari, dar si orgolii nebunesti locale, patimi satanice chiar, nu iti poti inchipui prin ce trece un tanar arbitru cand intra in arbitraj, la ce chinuri psihice si fizice este supus……. totul pt ca sa cedeze.
Bineinteles, nu se intampla azi, nici maine…… poate nici poimaine…….. dar cand vezi ca trec vreo 2-3 ani de cand esti intepenit acolo,. la acest nivel pt ca nu ai pe nimeni, si esti descurajat intentionat prin nepromovare, tocmai pt ca esti pur si simplu al nimanui, si n-ai sarit si tu vreodata la cap fata de sefu care te tot deleaga la meciuri de atata timp, sau n-ai intrat in combinatii, pe care chiar el ti le-a spus fatis , ca trebuie sa le cedezi pt ca deh, mai are si el niscaiva ceva de castigat de la aia din orasele sau comunele echipelor……. sau nu mai zic si de posibilitatea chiar mai frecventa cand uita pur si simplu se tine, si nu te mai deleaga …….. de ti se face rau si-ti vine sangele in cap de furie, vazand care e rasplata acestui amar de timp cat ai fost hotarat sa fi extrem de onest fata de fotbal si de cei pe care il joaca.
– bine, bine ai zice , dar uite ca mai sunt si cei care au rezistat la acet nivel si l-au depasit, fiind promovati. Pei da, ajung mai sus numai cei cu tati si unchi pe la comisii si subcomisii federale…….. cei care nu-si lasa rubedeniile decat cel mult un an la acest nivel extrem de periculos pt sanatatea lor, spunandu-le : „ei, rabdati si voi acolo, un an , nu e mult, inghititi putin si apoi aveti de castigat ca avem noi grija, fara teama”……. fiind apoi promovati fulgerator in esaloanele superioare, stand nu mai mult de un an pe fiecare treapta parcursa.
Aceste sunt in principal, cele mai mari bube ale cancerului arbitrajului romanesc, si implicit ale fotbalului nostru.
FA ceva Cataline si solicita macar protectie la acele meciuri de care ti-am zis, unde arbitrii tineri sunt pur si simplu bestializati de localnici, patroni, conducatori etc…. am vazut o gramada de tineri arbitrii total descumpaniti si debusolati prin ceea ce ei au experimentat timp indelungat, f hotarati fiind sa schimbe macar putin bine arbitrajul de la noi.
NIMIC. A FOST DE POMANA.
Cataline fa ceva! Fa un reportaj ceva, scrie , nu mai sta …..
ajuta-ne
ajuta-te
fi-vom recunoscatori
Si asta e doar inceputul
